Poezii de Daniel Vișan-Dimitriu, pagina 79
Sonetul gândurilor cristaline
Când gânduri se revarsă în tăcere
și nu vor neștiute să rămână,
nu le certa, ajută-le și cere
să fie ca o apă din fântână.
Mai limpezi vrei să fie ca izvorul?
Doar tu poți face asta, printr-o pace
pe care-o poți avea, cu ajutorul
cuiva ce n-ar putea a se preface.
Consultă-ți sufletul - și fă-o bine -
iar, dacă simți căldura lui, lumină,
iubirea ce, în piept, n-o poți reține,
atunci, ca pe o apă cristalină,
trimite-ți gândurile, fără teamă,
spre ceea ce, cu dragoste, le cheamă.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul lunii de săpun
Iubita mea, te port pe brațe
atât de lin și-atât de greu!
de-mi seacă mușchii-n antebrațe
Iar tu ești, toată,-n dorul meu.
Ai ochii-nchiși, plutești pe unde,
visezi la luna de pe cer,
ți-aș zice: "Ia-o!", dar... de unde?
- că-n noaptea asta-s cavaler -.
Iubito, n-am, că de-aș avea,
ți-aș da-o ție, la pachet,
cu steagu'-american pe ea
și paișpe versuri de sonet.
Iubita mea,-n final, îți spun:
-N-am luni, dar marți, nu ți-aș fi bun?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul mării de foc
Ne asaltează valuri dinspre mare
Și-un vânt ce ține păsările-n loc,
E-o vijelie înfiorătoare
Sub cerul gata-n seară să ia foc.
Privim, îmbrățișați, cum pleacă norii
Să se ascundă-n zările pustii
Și cum furtuna-mpinge călătorii
Spre ceruri ce nu-i pot adăposti.
Se-nvălmășesc nori albi cu nori de ploaie
Și curge-nseninarea-n stropii grei
Ce se aștern, pământul să-l înmoaie
Prin bucuria ce-au adus cu ei.
Întreaga mare e o vâlvătaie
Ce se reflectă-n ochii tăi și-ai mei.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul mov
M-am rătăcit în zona dintre clipe
în care timpul capătă culoare
și pare că-i o viață oarecare
în care-un suflet vrea să se-nfiripe.
Priveam în jur, priveam în sus, cu teamă,
și nu vedeam nici nori, nici cer albastru,
lumina nu venea de la vreun astru,
și totul îmi părea o dioramă
În care totul zace-n nemișcare,
și-n liniște doar un tic-tac se-aude,
al inimii ce pare să asude
resuscitând o clipă care moare,
secvență a eternițății nude,
în timpul scurt, ce viața o include.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul muncii cu alt rost
Când te-am pictat, iubito, m-am gândit
să mi te am alături, să-mi șezi blând,
să te admir pe viață, ca și când
ești numai tu în lume de iubit.
Și te-am pictat privindu-te-nfocat
de nici nu știu, de fapt, tu ce făceai,
dar, de curând, am înțeles că ai
făcut un semn spre cel ce mi-a urmat:
"Răbdare, măi, că mă pictează-un prost!"
Mă tot gândesc: acestea să fi fost
cuvintele ce le-ai fi spus atunci?
Eu mă gândeam la viitor, la prunci,
tu te gândeai la "munci", dar cu alt rost
și, uite-așa, a fost, n-ar mai fi fost!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul Nagual
Sălbatic, mândru și neobosit,
cutreier prin pădurea tropicală
ce-mi pare, de milenii, ideală,
căci eu sunt nagualul cel vestit.
Am fost lăsat aici să vă ajut
în viața voastră plină de conflicte,
să v-amintesc credințele relicte,
și să vă-ntorc spre timpul ce-a trecut.
Sunt spirit, animal, pot fi șaman,
și pot îndeplini orice dorință,
căci, în iubire, totu-i cu puțință.
Doar dragostea e Raiul pământean,
puterea e în suflet, în ființă,
n-o căutați afară, e în van!
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul noilor poteci
Aleg potecile întunecate,
aleg să nu te văd, să nu te simt,
aleg să plec departe și să mint,
și căi mai noi și, poate, neumblate.
De-acum voi fi un suflet singuratic,
voi fi cum n-am mai fost, dar vreau să fiu,
voi căuta, în viață, alt meniu,
voi fi ascuns și rău, voi fi sălbatic.
Iar tu vei ști de ce, vei înțelege,
dar nu vei mai putea veni la mine
cu vorbe sau cu litere din lege,
căci ai greșit, nu te-ai putut abține
și ai călcat poruncile divine,
iar eu... ți-am spus deja ce voi alege.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul nostru
De-ar fi să îți descriu un fir de dor
sau forma și culoarea unui gând,
aș face-o cu plăcere, ca și când
eu însumi aș fi dor sau gând sau zbor,
Dar dacă-mi ceri descrierea s-o fac
la ce simt pentru tine, mi-ar fi greu,
căci nu pot, dintre noi, să rup un eu
cu care să încerc să-ți fac pe plac.
Nu-mi cere, așadar, să îți pictez
iubirea mea sau sufletul, în vers;
poți cere doar un gând să creionez,
iar dorul aș putea să-l desenez
ca un ecou îndepărtat și șters,
departe, într-un colț de Univers.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul râului uitat de timp
- Râu de munte, râu uitat
Printre-atâtea alte râuri
Dintr-o viață fără frâuri
Când prin lume-am colindat,
Râu cu apă de cristal
Și cu murmur ce mă-ncântă,
Când te scurgi, nu te frământă
Neștiutul din aval?
Unde mergi, când tu nu știi
Dacă-n față ai și-s grele
Toate stâncile acele?
- Eu nu știu ce voi găsi -
Merg pe drumurile mele
Ca și timpul celor vii.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul razei care piere
Alunec printre gânduri ca o rază
ce, printre ramuri, își urmează calea
spre un lăstar ce-și încetează jalea
când simte cum pe frunte i s-așază.
Nu știu nici eu, nici ea, nici lumea toată,
ce voi găsi la margine de gânduri,
dar merg, și merg, lăsând în urmă rânduri
ce par lăstari pe-o ramură uscată.
E, oare, bucurie, sau tristețe
în raza care mângâie, în joacă,
lăstarul care crește-n frumusețe?
Va fi o floare care o să placă
și raza l-a hrănit cu-a sa blândețe,
apoi s-a stins, încet, în el. Dar dacă...
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi o altă poezie, o poți adăuga.
Pentru a recomanda poeziile de Daniel Vișan-Dimitriu, adresa este:
