Constantin Anton

Suflet – miez de dor de psalm

Suflet – miez de dor de psalm
Mă pierd pe-un mal riveran
Şi apele destinului tragic se zbat
Aproape în cercuri către Înalt!
În mine arde istoria iubirii nespuse
Spuma tristeţii, iluzii noi, cenuşe...
Suflet – miez de dor de psalm
Mă pierd pe-un mal riveran!
Să mă ierte astăzi toţi cei care
Mă mai văd aşa cum eu eram
Când vesel, tânăr, fără răbdare
Preţ fiind toate visele matinale
O, Suflet – miez de dor de psalm!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea - I

Nu mai sunt în cuvinte!
Strigătul arde! Mă minte!
Tăcerea are un alt preţ:
De sensuri noi mă dezvăţ!

Albul e surpat în abis!
Cer sfâşit! Vis interzis!
Tăcerea seduce iar şi iar:
Viaţă de prisos! Aur avar!

Tăcerea e albă; iarăşi trădată!
Dincolo de orice gând aşteaptă...
Nu spun! Nu spun la nimeni nimic:
M-au iubit unii, alţii m-au învrăjbit?!

... Cuvântul care era floare cândva
Acum ca un spin e-n inima mea!
Mă roadă că nu-l spun nimănui:
Suiţi-mă pe cruce; băteţi cui peste cui!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie, Doamne...

Ţie, Doamne, Ţie mă închin
Celui de singurătăţi iar plin,
Singur şi bolnav în casă
Cu o lumânare pe masă
Şi în suflet cu-o-ntrebare
Mai are el astăzi iertare,
Mai are doruri de înălţare,
Iubire, zbor printre petale?

Ţie, Doamne, Ţie mă închin
Celui de singurătăţi iar plin,
La vreme de seară şi neputinţă
Redobândind propria credinţă
Spre un tărâm lyric imaginar
Îndulcind amarul din amar
Plind de incert de fals ideal
Evadând mereu din al său real?

Ţie, Doamne, Ţie mă închin
Celui de singurătăţi iar plin,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul iubirii pierdute

Dansez cu umbrele
În înserarea fără de paşi
Trufiei mele singur mă laşi
Incandescent ochilor pătimaşi?

Dansez cu lacrimile
Şi nu mai pot pe umărul tău să plâng
Atâtea iluzii ard în mine şi se frâng
Tăceri ce le-am simţit pe fiecare gând?

Dansez cu sângele
Ce-n inima ta poate va-nflori
Tu, petală... eu, dorul tău de-a fi,
Tu, lumină... eu, bucuria ta de peste zi?

Dansez cu visele
Şi se surpă metafore-n rime
Regretul ce nu-mi mai aparţine
Suavitatea unui gând de la tine?

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vortexul amintirilor

Am dansat cu fulgii o noapte
Dulcele vals al amintirilor în care
Tu erai poemul meu de singurătate,
Eu – inima ta vie de dor şi de visare!

Te-am ţinut în braşa, te-am sărutat mereu
Şi temător apraope spre dimineaţă
Buzele mele au îngheţat în visul tău
Rănind trufia şi spiritul de viaţă!

O, fulgul meu, o, poemul meu nespus
Te prind în mâini şi plâng pe-ascuns!

Ştiu... eşti o iluzie dar mereu îmi pare
Că şi iluzia Iubirii e o consolare!...

Azi în volutele vântului prin fulgi de nea
Vortexul amintirii vai, arde-n inima fiecăruia!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!