Poezii despre șotron, pagina 2
Șotron
Știu demult, nu mai sunt tânăr,
Dar nu simt că sunt bătrân,
Nu vreau zilele să-mi număr,
Că am fost... nu am să spun.
Alerg visele rebele,
Cearcăne, mă fac că n-am,
Riduri... mă tot strâmb la ele,
Ca atunci când mă jucam.
Viață, viață, nu-mi dai pace,
Urme lași pe trupul meu,
Însă sufletul nu-mi tace,
Mă ține copil mereu.
Voi pleca cu el odată,
Ai să vezi, vei regreta!
Fără noi, ești doar o soartă,
Tu nu vei mai exista!
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Praxis
Am deschis ușa și l-am zărit pe tata
Încuindu-mi dimineața,
Bunicul îi da o mână de ajutor
Legănându-mă,
Mama îmi număra visele
Iar apoi le ștergea
Cu guma.
...
La început e ca și cum ai juca șotron pe valuri,
Ca și cum cuvintele ar căpăta dimensiune,
Ca și cum ai exista fiindcă-ți place...
Apoi,
Decupezi aripile
Și te arunci!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1982)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezleagă-mi integrama cămășilor de forță
Mi-ai luat papucii de casă
desculț pe gresia rece și murdară
te văd crescând din crăpăturile ei
încerc să te smulg
ți-ai prins adânc rădăcinile în chitul de rosturi
ce lung mi-a crescut părul în palme
păcătoșii îmi aruncă bucăți de faianță în cap
cioc
cioc
balamalele la ușă bat să le deschid
țeava caloriferului strigă la mine
șoaptele mele exilate pe toarta cercelului îți spun:
joacă-ți șotronul cu runele mele
dar...
scoate-mi câinele de sub roțile camionului
dezleagă-mi integrama cămășilor de forță
și
te voi iubi
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
și orasul care-ti plange pe umar
din nici un gang nu iesi singur
ți se mai atarna o poveste
strazile-nnoptate se strang
se fac de marimea unei batiste
pe care o strangi in pumn
ai vrei s-o arunci
dar unde se mai strang toate lacrimile
și uite ca in carouri
o gâscă joacă șotron
poezie de Luminița Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șotron de buze
Pe lângă trestia fără sens
Priveam ca o piatra
Căutând un șotron de buze șters
Să mă arunc orbește si intens
Ca intr-un joc de petale, de floare
Si câte bătăi mai are inima, oare?
In jocul, mă iubeste să nu...
Mai am petale....
Sau sunt uscat și plutesc ca un soclu
Fără a ta sărutare...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceva miroase a putred
în danemarca mea
poate că-i inima care
sare coarda prin parcuri
joacă șotron cu păianjenii
și cântă despre prăbușirea
împreună cu frunzele toamnei
ce curg ca dintr-un robinet stricat
pornind o hemoragie planetară
și-o insomnie ce destrăbălează
până și cuvintele
poate că-i fărâma din tine doamne
totemul care nu-mi mai zice salt
și care se vrea extirpat
pe cearșaful acestui poem
sub o mare agitație de corbi
tu te uiți la mine și-mi spui
delirezi sau ce dracu
hai să traversăm
și ceața
din care soarele iese
[...] Citește tot
poezie de Cezar Florescu din Nord (Antologia poeților botoșăneni de azi) (2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu...
Aș juca șotronul în bălți
În flori pietre fără dălți,
Neaua-ntr-o mare aș topi
Anotimpuri as contopi.
În al iubirilor mistrale
Cu florile quasarine..
Și cântec adiat de bucle
Privindu-te doar pe tine
Cu irișii de lună plină
Șoapta magnic de divină
De îngeri în cer suspină
Când tu nu-mi esti senină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joc naiv
Ciudata nostalgie ne cheamă, în sfârșit,
În jocul nostru de cifre și cuvinte
Și nici nu observăm, în voluptatea clipei,
Că-n jocul nostru ninge hedonic și cuminte.
Sari prima oară linia tăcută
Aproape ireală, trasată, pe pământ,
Așteaptă-mă, te rog, curând se face toamnă!
Și aud cum se desparte cifra de cuvânt.
Jucăm șotron sub felinarul lunii,
Sărind prin geometria primului pătrar
Și socotim, în doi, cuvintele rămase
Pe gurile statuilor de var.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2017)
Adăugat de Constantin Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deja-vu de zahăr
Răsufla acordeonul...
Mirosul...
Și am fugit in copilărie
In lanțuri ce invârteau bucurie
Iarba era de zahăr, de vată... vată
Stelele sclipeau in acadele
Soarele părea mingea cea mai fascinantă...
Și năuc, năuc intr-un deja-vu de gramofon...
Am plecat sărind intr-un picior
Al vieții și destin, șotron...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Retrocopilărie
Izvor de inocență perenă
cu gust de cireșe amare
direct din pom, nespălate
ale cărui unde cristaline
clipocesc interactiv
dincolo de geamandura maturității.
Vârstă de aur
însuflețind o bătrânețe de argint
într-un colț de inimă
care ne ține departe de stele
cât vremurile mai sunt în stare
să joace șotron.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre șotron, adresa este: