Poezii despre încăpățânare, pagina 2
Condamnat la... dragoste
Încătușează-mă cu iubirea ta
fă din iubirea ta, temnicerul meu
aruncă cheile cătușelor
înlănțuiește-mă cu iubirea ta
promit să fiu un prizonier obedient,
nu voi încerca să mă răzvrătesc
voi fi obedient regimului de detenție
voi refuza cu încăpățânare să evadez
din închisoarea dragostei tale
prefer să rămân un condamnat
un condamnat pe viață... de dragostea ta!
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copac
Mi-am întins rădăcinile pe sub pământ
Ca să se prindă de mâini cu ale tale.
Voiam să îți dăruiesc bucurie și sevă,
Ca să îți scoți coroana superbă din penumbra în care se afla.
Tu, însă, îmi căutai rădăcinile doar în vis.
Cănd te trezeai, te lăsai devorat de cioturi seci.
Te-ai încăpățânat să rămâi trist
Și să mă lași tristă.
poezie de Andra Constantinescu (6 septembrie 2021)
Adăugat de Andra Constantinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă avere nu e...
Iubita mea, eu nu am strâns avere,
M-am încăpățânat, naiv, nâtâng,
Să-mi spun că-n viață singura plăcere
E ca pe tine-n brațe să te strâng.
Și dat mi-a fost să sufăr și să plâng,
Simțind mereu teribila durere
Că nu mă lași în brațe să te strâng
Din cauză că nu am strâns avere.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preinfarct (jocul cu moartea)
și ce dacă la noapte
îmi înlocuiesc somnul
și ies din realitate puțin
de fapt poate dau o fugă
până dincolo...
oricum nu mai am timp să
împart cu nimeni nimic
inima se încăpățânează
să mai fie gestul
ce-mi aparține
și atunci
îmi îndoi genunchii
și-n aceea porțiune de liniște
îmi desenez amintirile
știu că e o simplă
întrerupere înăuntru...
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă voi întoarce
Mă voi întoarce spre poezie ca spre-o țară a mea, ca spre casa mea,
Ca spre copilăria îndepărtată pe care,-am pierdut-o din nepăsare,
Pentru a căuta substanța tuturor lucrurilor, cu încăpățânare,
Și voi striga cu ardoare sub o mie de lumini strălucitoare.
Sophia de Mello Breyner Andresen
poezie de Sophia de Mello Breyner Andresen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Punct și de la capăt
aproape mă învârt cu tine in loc
nu mai sunt stabil
sunt altul,
iubito, sunt altul, poate altceva
dragostea nu mă mai poartă departe
romantismul mi-a secat subit
până am devenit incolor,
crede-mă, chiar
nu pot,
nu mai vreau
să pictez,
să însăilez pe inima unsă cu lacrimi
o simt,
ah, vechile plăceri,
n-au decât să vină
să mă coplesească cu încăpățânare
tu ce-i mai poți oferi?
nu mai vrei, nu mai poți
punct și de la capăt pentru doi
noi amândoi.
poezie de Justin Dumitru din Miraj nocturn (noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiesc periculos de când mă știu
... nu știu așa precis cum a fost nașterea-mi și n-am fost curios
să-ntreb; nici despre ora, cât de exactă a fost, doar c-am ieșit mai greu
din încăpățânare -să dorm mai mult purtat pe șoldurile Evei, doar ieșită din liceu-
și sigur răsturnat, cu capul înainte, așa riscând să-l pierd și dinspre sus în jos...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 noiembrie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Silaba
Toată dimineața am căutat o silabă.
Ceva neînsemnat, desigur: o vocală,
o consoană; de fapt, nimic.
Dar îi simt absența. Numai eu știu
cât îmi lipsește.
De aceea continui să o caut cu încăpățânare.
Numai ea mă poate proteja
de frigul lui ianuarie, de arșița
verii. O silabă.
O singură silabă.
Izbăvire.
poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Plouă.
Încă o seară tristă,
cu lacrimi fierbinți
ce s-au ascuns
în cer,
de-atâta timp,
și-n clipa asta,
au rupt tăcerea...
Ascultă plânsul
întregului univers,
și vei descoperi,
că toate astea
vin de la mine...
Te-au prins din urmă
lacrimile mele,
dar te încăpățânezi
și mergi
mai departe...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inimă...
Inimă proastă, iară iubești?
Stând în frig, sentimente să cerșești?
Plânsă și rănită, în ochi să mă privești!
Ți-am spus dinainte, nu te du, greșești
Dar ești încăpățânată și acum plătești!
Ești mult prea bună cu ei, nu gândești?
De singurătate din nou te ferești
Și uite așa ma dezamăgești
Inima proastă, de ce iubești?
poezie de Miron Iustin (24 octombrie 2016)
Adăugat de Miron Iustin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre încăpățânare? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre încăpățânare, adresa este: