Poezii despre Berlin, pagina 2
Etc
Iubita mea dezarticulată perpendiculară
splina ta e mașină de cusut nori
glasuri sunt deflație monetară
Berlin face policeman la dreapta
Stele gri fluieră identic greșelilor de gramatică
pasul tău marchează 300 yards în aerodrom
la five-o'clock sandwich îți ofer nervii de fosfor
iată becurile cu mănuși de lac la tâmple
diagonal în vestă îmi port creierul mic
ca o lampă sau ceasornic Omega
prin music-hall am dansat în eprubetă albastru
fenomenal salcâmii au jucat pocker
în piețe Forduri stau cu mâinile în buzunar
Edy îți port sufletul prins cu piuneze
Luna-Park vântul e de 3 săptămâni șomer
T. S. F. a șters cerul cu sârmă de parchet.
poezie de Stephan Roll din Integral
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecția de geografie
Noi doi suntem ca și când ar veni, la Paris, un boșiman
să discute, cu un eschimos, despre vreme. Tu ești dusă
cu pluta pe toate râurile din Europa și din alte cinci continente
iar eu trag targa pe uscat. Tu ai toate
regretele din lume și pe mine mă doare
de lume unde nu pot spune-n poem.
Ție-ți plac perdeluțele roz și mie mi se fâlfâie.
Asta nu e viață, care ne-a adus pe noi laolaltă,
ci un șofer beat plecat spre Cancun și ajuns la Calcutta!
Aș vrea să fie limpede, limpede. Limpede!
Nici un dulce din lume nu va stinge, vreodată,
amarul din noi: numai o clipă privindu-ne, cei mai mari cofetari
italieni și turci își vor frânge mâinile a neputință
și se vor împușca în cap, cu gloanțe de plumb.
Noi doi suntem ca și când ar veni, la Viena, un boșiman să discute,
cu un eschimos, despre vreme. Ca și când cei doi ar supraviețui
numai și numai conversând despre ploaie! Noi doi
suntem ca și când, la Berlin ori aiurea, un boșiman și un eschimos
[...] Citește tot
poezie de Adrian Suciu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aviograma (în loc de manifest)
Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator
Pulsează anunț vast TREBUIE dinamic
serviciu maritim
Artistul nu imită artistul creează
Linia cuvântul culoarea pe care n-o găsești
în dicționar.
Vibrează diapazon secolul
Hipism ascensor dactilo-cinematograf
INVENTEAZÃ INVENTEAZÃ
Arta surpriza
Gramatica logica sentimentalismul ca
agățătoare de rufe
Pe frânghii cheamă împărăția afișelor luminoase
cherry-brandy vin trans-urban căi ferate cea
mai frumoasă poezie: fluctuația dolarului
Telegraful a țesut curcubee de sârmă
Iradiator declanșează stigmat a c d alfabet dentar
Stenografie astrală să vie
sângerarea cuvântului
metalic lepădarea formu-
[...] Citește tot
poezie clasică de Ilarie Voronca
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
O betie cu Marx
Batrine Marx tu pe aceste meleaguri
vei fi degraba barbierit si trimis la reeducare.
Pina si faptul ca vacile estice
care au pascut pe lângă linia ferata
se cred vagoane de locomotiva si nu mai dau lapte,
ti se pune tot tie în circa.
Bine-ar fi să cada orasul pe mâna negustorilor,
să nu mai puta piata atât a retorica,
să vina berarii, pastramagiii, laptarii
cu dialectica orzului fermentat
si a brinzei inchegate.
Deocamdata taranul ar cam iesi la cosit
sepia verde din parul punkistilor,
deocamdata, banuind ca esti mort,
noii filosofi se imbata cu ideea ca polemizeaza cu tine.
N-au nas să simta cum colcaie drojdia
ce umfla societatea
si pune în functiune alambicul
prin care razvratitul Con Bendit
[...] Citește tot
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicului Radu Valahu' (care în iunie a tras un avion de 6,5 tone!)
Zărit-am ieri la chioșcul de ziare
Prin vitrina-un ditai almanahul,
Mă privea mirat un tip cam mare,
Era Georgescu Radu, zis Valahul.
I-am spus că sunt cu timpu'-n pom,
Grăbit merg spre-o-ntrunire la Berlin,
Trebuie degrabă să ajung la avion,
Că mă așteaptă-o tipă la check-in!
Mi-a spus zâmbind de după geam:
- Așa mi se întamplă mai mereu,
Chiar într-acolo și eu alergam,
C-avionul de Berlin îl tractez eu!
- Băi Radule, las' gluma la o parte,
Mai bine trage și tu un autobuz,
De-această dată e un caz aparte,
Hai, te rog, să nu-mi devii ursuz!
[...] Citește tot
poezie satirică de Alex Dospian (octombrie 2013)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste (cu vișini) în construcție
nici măcar nu-mi pasă că nu înțeleg
de ce și cât se străduiește
o macara
să transforme ruina în obelisc.
un zilier încolonează pe vertical
un miriapod de intenții,
dar între el și paralela refuzului meu,
am deja un zid al berlinului
(praful nu poate fi adunat
arhitectural).
asigur un zâmbet în diminutiv
la o casă de compasiune
pentru obsesiile lanțului de macara.
i-am tăiat rugina într-un demult,
mai mult decât o amnezie fericită
nu mi se leagănă în această privință.
- +
[...] Citește tot
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnirea în ridul dintre ani
Unii oameni se cunosc și se iubesc prin cuvinte,
Nu le este greu să-și mărturisească plăcerea,
Internetul le oferă clipe fierbinți, ușor potrivite,
De-a scoate prin ceea ce simt, din culise, tăcerea.
Își spun că pleacă-n concediu din Roma-n Berlin,
Să-și vadă nepotul cu sufletul pur și senin,
Apoi face rondul vieții în Munții Carpați
Să pipăie statui de virtute, de adevărați bărbați,
Să inventeze la pieptul poetului drag și visat
Mărturisirea iubirii încercată cu zâmbetu-i curat,
Așternând cearșaf nepătat de minciuni și păcate,
Lăsându-se purtată de plăcerile de timp modelate.
Se poate să trăim și clipa cea rece, cea dură,
Când îți strângi iubirea în brațe și-o săruți pe gură,
Apoi pleacă grăbită la Londra, la Roma-n Berlin
Să-ți spună prin mess că totu-i schimbat în destin.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile
"femeile sunt interesante
până în 20 și peste 30
cam 5 înainte și 5 după
ce puști nu-și dorește, când nici nu știe cu ce seamănă obiectu-ăla
o muiere de 30 de ani?
ce chelios la 35-40 nu vrea o fâșneață?
când ai grasă, vrei slabă, căci femeile sunt interesante
puțin sub siluetă și puțin peste
când ai avut o lascivă, parc-ai vrea, nu știu cum,
o rușinoasă, s-o faci cu lumina stinsă..."
doru și dinu (Dumnezeu să-l ierte)
la dinu, într-o noapte de chef generaționist
în bucătărie, cu păhărelele de cuba libre: dom-le,
ce-i mai mișto pe lume decât să te ****?
Ce drog e mai tare, ce poem te zgâlțâie mai rău?
"femeile sunt de fapt la fel ca noi
sunt și ele curioase ca și noi
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu din Din Nimic. Poeme 1988-1992 (2010)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea nu are dileme
Nu știu de a avut vreodată. Poate.
Uneori îi ierta pe cei sărmani, bolnavi și neajutorați
Aici, nu! Moartea n-are dileme:
Îi urăște pe toți deopotrivă,
De speculații n-are vreme,
Nu pune întrebări, n-o interesează de ești puternic
Ori sleit, de ai dreptul divin să mai trăiești,
Niscai lucruri bune să făurești,
De crezi în Cel de Sus ori Îl renegi,
De ai păcătuit ori ești neprihănit,
Nimic n-o privește;
E dură, căpoasă și feroce,
Neiertătoare, rea și dușmănoasă,
Știe că are de-a face cu un neam urgisit de veacuri,
Supraviețuind, în chip miraculos.
Acum gata, s-a terminat!
Cu toții pe ruguri, arși să fie până la unul!
Moartea a primit această "nobilă" misiune
De la mai-marii din Berlin;
Ei au investit-o cu puteri depline
[...] Citește tot
poezie de Harry Ross din Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Damnate citadele
Îmi plâng piroanele din tălpi pe zidul din Ierusalim,
Cerșesc la minte, să-nțeleg, de oroarea morții din Berlin.
Nu știu cum Carnavalu' ascunde în dans asasinate-n Rio...
Și nu pot timp să schimb, să înviu, tot ce-a pierit; doar spun "Adio!".
Mă înec încet, pe zi ce trece; voi pierde-o o zi Veneția!?
Mă strigă încă deportații din nord, crunt ger, în Iakuția.
Nu mai am mâini, picate arse, în kerosen, în plin New York...
N-am cum să strig -sunt răgușit- la cel ce mă subjugă; "Porc!".
Tot mai fudul și leneș pierd, vând țară, cumpăr din Pekin,
Nu cred "civilizat"; terorile nu-s africane, știu Dublin!
Mă paște încă frica stângii, o mojică, hoții Moscovei!...
Ah, n-aș vrea frontiere, 'n țară maiași, nemți și plecați evrei!
Sângerez tot, cât mai am roșul, de eterne drame și războaie
Și stau cap gol... cu trup la fel, să-mi spele neant păcate-n ploaie;
Că-s mai puțin de-ai mei, uciși parșiv, degeaba-n București...
O fi conștiința, în toți, o zi, să strige-un vinovat; "Greșești!"?"
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Berlin, adresa este: