Poezii despre Carpați și prezent, pagina 2
ecoul înfundat din rădăcini! (de răstălmăcit)
mă-ntreb cât
mai suntem în noi daci
spiritul pământului acesta ține în miezul lui
mister azi mai mult vedeți
paradoxuri, firi îmbolnăvite
mixturi orientale, mofturi apusene, creme
noi, mă întreb
prin care vene
care parte de os
în ce înveliș al sufletului mai am
dacul strămoș?!
straturi, straturi de lut nou au adus
vânturile, vremurile însă înnobilare
este doar memoria ta și a mea
ecoul acelui mister pur carpatic
pur în seve adânci
nu de alta dar să fim și noi
«întregi»
în hora națiilor Europei pe care
tocmai am integrat-o
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și Carpații plâng câteodată
(lui Mihai Constantinescu)
chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste țărână s-a asternt lințoliu
moartea își arată rânjetul pervers.
un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.
s-a mai stins o stea pe cerul veșnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeșnic
care a ars mereu ca o rază de soare.
moartea face victime printre artiști
[...] Citește tot
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veniți la Alba s-o Sfințim
Cine-am fost, cine-am ajuns?
Ieri am râs, astăzi am plâns,
Ieri, acum un veac, purtam
Steag visat din neam în neam
Peste munți, ape, câmpie,
Peste Marea Românie
Unde bucurii, urale
Se-nălțau din piept spre soare.
Cine-am fost? Am fost, atunci,
Bunici vajnici dar și prunci
Liberi, fericiți, vioi,
Fără griji, fără nevoi,
Uniți cu aripi în zbor,
Cu credința-n viitor,
Însă, Doamne, roata merge,
Lacrimi vin, lacrima trece.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pensionara
Apelată la cafea
De-un amic ce intreba
-Tu cu pensia cum stai?
Ai nevoie azi de bani?
Ea răspunde, glas șoptit:
-Am atât cât am muncit
Nu-i nici mult dar nici puțin,
Traiul eu decent mi-l țin
O mușcată in fereastră
Apă plată pe o masă
Sănătoasă doar să fiu
Cât e timpul de târziu...
Dar mi-e gândul la nepoți
Mi-aș dori să aibă toți
Bucurii in țara noastră
Că-i atâta de frumoasă
Să nu plece-n lumea largă
Să nu uite Marea Neagră
Nici Carpații noștri dragi
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragă viață
Îți scriu acum din suflet
Că mi ești o soră mare
Pot striga scoate un sunet
Ești iubirea mea cea mare
Mi ai dăruit a ta candoare
Îmi pregătești încet ieșirea
Ești aici cu mine ai răbdare
În viață am întâlnit iubirea
Mi ai dat curajul de a înota
Prin zilele trecutului înourat
Și fericirea de a te cânta
În zilele prezentului înseninat
Mi ai dat lacrima și fericirea
Visul când sufletul odihnește
Inima să mi strige iubirea
Gândul curat ce viața iubește
[...] Citește tot
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
România
Avem Carpați și mare,
Podișuri și câmpii:
O țară minunată
Și fluvii de prostii.
Aveam păduri pe coaste
Și grâne pe ogor,
Acum avem doar cioturi
Și iarbă pe răzor.
Aveam conducători
Ce drepți stăteau în față,
Acum avem doar "lideri"
Ce râd pe sub mustață.
Aveam respect pe lume,
Respect pentru vecini,
Acum avem doar fițe
Și ne cam dăm "străini",
[...] Citește tot
poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere, soră Alice...
La revedere, soră Alice...
La revedere, drumul ți-e deschis!
Aripi de vultur, sus, pe-albastre căi,
te du departe, peste munți și văi.
Dar nu uita...
că lași atîta dor în țara ta!
La revedere, soră Alice...
Să-ți fie viața floare de cais!
De-acum, mereu, în zâmbet și cântări
Betanii sfinte vei avea în zări!
Dar nu uita...
c-ai fost iubită și în țara ta...
Atențiune! Avionul Sabena 17... cu
direcția Bruxelles pleacă peste x minute.
U-u-u! U-u-u!
Mai stai vultur, nu te du!
U-u-u! U-u-u!
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tramvaiul
nu circulă pe linia asta
de un sfert de secol
își aprinde un carpați
după ce i-a rupt filtru
el a fumat întotdeauna
carpați fără
și așteaptă în fiecare seară tramvaiul
ar putea să se urce în altul
pe altă linie
dar poate lipsi de la întâlnire?
și-i păcat să n-o vadă
măcar câteva minute
după un sfert de secol
lumina îl înconjoară pe banca aia
din stația dezafectată
se uită la ceasul lui popeda
îngălbenit de trecerea anilor
e ruginit ca și el
aprinde al doilea carpați
cu filtru rupt
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă Eroilor neamului
Un fir de iarbă verde, din lutul lor să crească,
Pe dâmburi de morminte, un crin să înflorească.
La crucea lor urmașii, să lase-un jurământ:
Decât umili în lanțuri, mai bine
În mormânt
Corneliu
Cu vuietul pe buze și sânge prin tranșei,
Ei au murit la Oarba, pe Someș, la Carei,
Să-și apere menirea și scumpa noastră glie,
Să-și re-întrejească țara. «O
Dulce Românie!»
Ai fost mereu râvnită de Est și din Apus,
De marile imperii ce biruri ți-au impus.
La buciumul ce sună și astăzi din Carpați,
Români-și iau aminte de marii lor bărbați,
De Mircea și de Ștefan, de marele Mihai,
De cei ce dorm în pace pe românescul plai.
Înfrânt-au cu credință, puhoi de tăvăluce,
Potop trimis din ceruri, pedepse mai năluce,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (5 iunie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prutul
Prutule, de-atâta vreme, cât ești azi de tulburat
De sudalme și blesteme, oare cum de n-ai secat,
Cum de albia-ți bătrână încă ține-un brav popor
Să nu dea mână cu mână sub același tricolor?...
Șerpuind, cobori în valuri dor de veacuri clocotit,
Pân' și sălciile-n maluri ți-au uscat de-atât bocit,
Cum de ne mai stai în cale între Nistru și Carpați
Dup-atât amar și jale când de-o mamă suntem frați?
N-auzi tu cum plâng morminte, glasul marilor srăbuni,
Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni?!
Stefan-Vodă și cel Mare, nu-i auzi pe-ai lui voinici
Cănd prin lunca ta, cărare, făceau printre venetici?
Cum de stai curgând alene și privești cu nepăsare
Haita fiarelor viclene ce te ține la hotare?
Când vei spulbera tu norii cei spurcați din răsărit
Ce ne-au otrăvit feciorii, neamul ni l-au pângărit?...
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Carpați și prezent, adresa este: