Poezii despre Germania și timp, pagina 2
Gânduri de noapte
Când mă gândesc în nopți târzii
La patrie, nu pot dormi,
Din ochi deschiși, sub pleoape grele,
Cad, calde, lacrimile mele.
Vin anii și se duc ca-n vânt...
Sunt doisprezece ani de când
Nu mi-am văzut bătrâna mamă -
Și dorul, chinul mă destramă.
Da, mă destramă dor și chin.
Gândesc la chipul ei blajin...
Să-mi fi vrăjit bătrâna somnul,
Bătrâna mea? S-o țină Domnul!
Bătrâna mea! Ce drag îi sunt!
Și, în scrisori, văd rând cu rând
Cum mâna-i tremură când scrie
Și inima i se sfâșie.
[...] Citește tot
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii noi (1844)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până acum
nu am practicat frizerii
era să scriu cu trei i -
asta dovedește că părul și
dacă nu intră în gură în urma tăierii
picioarelor de gu
mă enervează (?!) mă enervează...
în curând
vine din servicii doamna aproape iubită - fil
oloagă convinsă - pâ
nă acum oamenii din cenacluri nu
mă invidiază, nu... nu
asta e combinația - o
mul cu numere mici la pantofi
un reprezentant al co
munității germane din ti
mișoara a belit un liceu de arhi
tectură mai vechi
de 50 de ani
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pescadorul de la Lowestoft
În Lowestoft a fost lansat la apă-un pescador,
Bagă bine la cap ce-ți spun!
Construit pentru negoțul cu hering, de mare viitor,
Dar nava a dispărut hoinărind, hoinărind, hoinărind,
Dumnezeu știe pe unde!
Guvernul i-a livrat cărbunele făr-ai impune ruta
Și tunuri cu tragere rapidă la prova și la pupa,
Lăsând-o să hoinărească-n voia ei, etc.
Căpitan era un tip de pe clipere1, plin de snagă și curaj,
Care omora câte un om în fiece voiaj,
Obișnuit să hoinărească, etc.
Secundului un paracliser din Țara Galilor cu barbișon de țap
Îi plăcea să lupte-n frac și cu joben pe cap,
Foarte credincios, deși hoinărea, hoinărea, etc.
Mecanic era un tip de ani cincizeci și opt2,
Întotdeauna gata să-și accepte soarta, mort-copt,
[...] Citește tot
poezie celebră de Rudyard Kipling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba Română
Nu-mi place să vorbesc în limbi străine
Eu sunt un vultur, nu sunt papagal
Privighetoarea cântă pentru sine
Un singur cântec, dar e magistral.
De ce-aș vorbi engleză sau germană
Sau graiul rus, francez sau spaniol?
Când limba mea-i balsam de pus pe rană
Izvor de apă vie, nu nămol.
În limba asta mă simt cel mai bine
Ea varsă raze de argint în jur.
Mai dulce e ca mierea de albine
Limba Română, templu de azur.
Ea s-a născut și a-nflorit sub mâna
Lui Dumnezeu în 2.000 de ani.
Regină între graiuri e româna
N-o poate nimeni cumpăra cu bani.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (9 februarie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Barca neacoperită
"Când războiul se va sfârși (zise Dan), de parcă n-ar fi fost niciodată,
Unii vor fi iarăși, ca odinioară, prieteni cu Fritz la toartă...
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU (zise el cu voce tare)
Domnul știe cât de rece-i noaptea-ntr-o barcă neacoperită pe mare!"
"Unii, când ultimul pariu și ultima bătălie-s câștigate sau pierdute,
Cred că nu-i nicio problemă dacă bei un țoi cu foștii adversari în lupte,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), ce-i setea poate să știe și priceapă
Numai Domnul, când în barca neacoperită nu-i un strop de apă."
"Când minele-s pescuite și navele nu mai explodează-n apa rece sloi,
Unii vor cina cu germanii cum au făcut-o și-nainte de război;
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, fiindcă ce-i foamea are habar
Numai Domnul, când în barca neacoperită pesmeții-s amintire doar."
Când pacea revine și tratatele-s semnate, iar comerțu-i pe cai mari,
Mulți vor da mâna cu neamțul, uitând de sângele curs atâția ani,
Dar NU EU (zise Dan marinarul), NU EU, mă jur pe apa cea sfințită,
Domnul știe ce simți când îți moare prietenul în barca neacoperită..."
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină
Vai de ea, săraca țară!
Tinerii-au plecat afară.
S-a desființat armata,
Cu patriotismu-i gata.
Nu mai sunt azi patrioți,
Țara-i plină doar de hoți.
Amară străinătate
Cu familii destrămate
Și copiii fără de carte.
Vin străini din multe părți,
Să ne-ajute - ne spun toți.
Toți ne zic binele-ți vor!
Vor să-l ia să fie a lor.
Toți ne împrumută bani,
Ne fac slugă pe mulți ani.
Un leu îți dau pe datorie,
Tu le dai înapoi o mie.
[...] Citește tot
poezie de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Convertire
Prin ce-nnodate drumuri, pornind, la ce răscruce
Începe noaptea noastră să curgă, nu mai știu.
Văd doar la geamuri fuga trăsurii ce ne duce
C-un sac de somn pe capră ghebosul.
În limba țării tale mă necăjeam a spune
Că ești supremul bine, înaltul meu regat,
Că nu cuprinde altă dulceață și minune
Orașul zmeu, orașul țestos și ferecat.
Cu ochi în jumătate, ce vor să spună "Hai!",
Priveai la omul oacheș venit din Valahai.
Cu ochi pe jumătate, căci nu țineai să-l măsuri,
Întâia mea cucoană de voaluri și mătăsuri!
Pe crengi de vis, doi umezi de muguri, ochii tăi,
Se deschideau în floare; când lampe din odăi
Burau lumină scumpă la geamul de trăsură,
Cu foarte mare frică te-am sărutat pe gură.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, ce fericit ar fi păsărarul!
Știu numai ce se cade,
bunăoară despre timp știu lucrurile cunoscute,
ori mai degrabă despre cuvintele compuse sau derivate:
estimp, răstimp, anotimp
pe ăsta din urma zice-se că l-au născocit nemții
și bineînțeles că sună ca dracu', asemenea unui bolovan rostogolit
mă maimuțăresc uneori în oglindă rostindu-l:
"jahreszeit, jahreszeit..."
habar n-am însă despre dumnezeul timpului ori despre diavolul său
șchiop, berc sau miop, cum s-o afla
aud spunându-se "e timpul pentru cină,
pentru plimbarea călare la șosea ori pentru somn",
dar nimeni, absolut numeni nu zice "e timpul pentru moarte"
asta înseamnă că moartea nu are timp
nu știu nimic de măsura lui
(la ce mi-ar mai folosi măsurile celorlalte lucruri?)
oare ce ucide, lipsa ori, dimpotrivă, preamultul său
și cum arată timpul pietrei, sunetului, al umbrei
al apei, al efemeridelor
dacă secundele sunt totuna cu ciocănitul sacadat al pantofarului
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manechinele din München
Perfecțiunea este teribilă, ea nu poate avea copii.
Rece ca respirația zăpezii, înmormântează pântecele
Acolo unde ramurile de tisă se zbat asemeni unei hidre,
Arborele vieții și arborele vieții
Eliberându-și sateliții, lună după lună, niciunui rost.
Fluxul sângelui e fluxul iubirii,
Sacrificiul absolut.
Adică: nu există alți idoli în afară de mine,
Eu și cu tine.
Astfel, în frumusețea lor sulfuroasă, cu zâmbetele lor,
Aceste manechine se-înclină-n seara asta
În Munchen, prosecturi între Paris și Roma,
Chele și goale-n blănurile lor,
Acadele oranj pe bețișoare de-argint,
[...] Citește tot
poezie de Sylvia Plath,1932-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un răspuns colocvial: Oricărui băiat care vinde ziare
Dacă-l aștepți la ușa teatrului pe Iago c-o piatră-n mână
Înseamnă că nu te-ai prins care-i morala piesei.
El va cina la noapte cu Othello și cu nevasta-acestuia.
Se vor simți grozav tustrei, ciripind voioși în jurul mesei.
Dar lucrurile-n care crede Iago trebuie-n țărână îngropate:
Minciuna și suspiciunea, conspirația, cum și gândul ce desfrână.
Iar eu nu-l urăsc pe Kaizer* sper că puteți pricepe asta
Însă alung toate lucrurile-n care crede c-un pietroi în mână.
* E vorba de Wilhelm al II-lea, ultimul împărat al Germaniei și rege al Prusiei de la 1888 la 1918.
Poezia a fost scrisă în timpul primului război mondial.
poezie de Vachel Lindsay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Germania și timp, adresa este: