Poezii despre Inchiziție, pagina 2
Sunt vinovat de dragoste
Sunt vinovat de dragoste și vreau,
Inchizitorii mei cu oase moi
Să-mi dați pedeapsa celor care au
Ucis cu gândul ziua de apoi
Să mă crucificați mai delicat
Decât pe-un înger cu trupșorul fin
Ce n-a mai săvârșit vreun alt păcat
'n-afara zborului adulterin
Încheieturile să mi le dați
'nainte de-a le prinde milostiv
În cuie, cu decoct de frați pătați
Amestecat ca într-un laitmotiv
De epifanie jucată prost
Cu lacrimile unor spectatori
Mulțime-adusă fără nici un rost
Ca la o luptă de gladiatori
[...] Citește tot
poezie de Mihail Soare din Sfântul Cutare Poetul (2015)
Adăugat de Dora Merean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cordoba era
la picioarele cavalerului negru
toată lumea tremura în fața lui
creștiniii sau păgânii, nobilii
sau țăranii - nimeni nu era în siguranță
când judeca el - condamna
la moarte cu zâmbetul pe buze
se uita la isabela care îndura
o blândă biciuire cu plumbii înroșiți
în focul izbăvirii
carnea ei sângera frumos
un amant i-a băgat un denunț
și
și un crucifix sub patul unde
era sedusă și sodomizată
spunea plângerea
lucero și-a lins buzele
de inchizitor atotputernic
se
se gândea s-o treacă prin patul lui
ridică mâna și tortura încetă
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturare de aripi în frig
ascunde-te în singurătatea ninsorii,
povara unei depărtări se împarte la doi,
pe obrajii tăi sunt urmele amândurora,
a trecerii prin închisoarea iernii,
acum oamenii de zăpadă au devenit
mai empatici
decât cei adevărați,
acum,
oamenii își caută inimile înghețate
prin cenușa caselor,
în iarna inchiziției absolute,
lacrimile sunt prohibite,
poți plânge cu ceara fierbinte
a lumânărilor aprinse de Crăciun,
poți plânge trecerea anilor
de fum
pe umărul meu translucid,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arde-mă de viu
fără milă fii inchiziție
am plecat la drum
pe drumul pierzaniei a păcatului
leac de vindecare nu există
ochii
sunt poarta de intrare ei au păcătuit
sufletul e vinovat și el
și el
o recunoaște dacă ar primi
liniște și pace - leac nu există
toți știu - închisoarea
ar fi calea
să sfârșesc acolo unde ar începe nemurirea
arde-mă cu durere vie
profundă să mă căiesc
pentru păcatul inimii străpunse
sufletul meu păcătos trudit să fie
caznele să-mi smulgă mărturisirea
secretul putrezirii omenești și viața
să ardă carnea cu fierul înroșit
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duhovnici
S-a adunat atât de multă, multă jale
Că nu mai am nici apa din țesuturi s-o fac picuri,
Să sting atâtea focuri din moderne catedrale,
Ce sfinți, ce-și zic așa, cred necredințe ar fi, nimicuri.
Parcă inchizitori ar fi, un Giordano Bruno iar, îl vor
Acum o masă, pe junime judecând atât de laic...
Cum ar decide ei cum să trăiască al meu popor,
De-ar fi numai doar smerițenii, un pic trecute, arhaic.
Se umflă tot mai mult zișii lui Dumnezeu slujbași,
Dar n-au nimic din Creator, sunt mai păgâni, avari
Să fie numai ei, înconjurați de sărăcime, mulții nevoiași
Stând într-o rugă în întuneric, cu ai lor Psalmi, drept cărturari.
E atât Hristos în aer, că noi îl respirăm, noi, ai săi fii,
Plini rugi îl venerăm tot noi, că-i suntem și ofrande.
Noi suntem o eternitate, noi umplem un Pământ cu atâți copii
Duhovnicește, chiar de-i din amor, carnal și el... Oh, Doamne!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un puzzle 2
sunt zile în care cu greu te recunoști
întorci privirea și prezentul este atât de departe...
ce vor ceilalți? ce tot vor? cu tine vorbesc?
și ce simplu ar fi să te poți aduna
cu un simplu gest igienic
cu o banală corectură intensitate-luminozitate'
cu un retuș / cu un lavaj...
! dar nu-nu, nici tristețea / nici singurătățile nu ies la spălat!
puzzle-ul se rezolvă spontan / aproape intuitiv
dintr-un instinct al vieții
din voința oarbă de a continua
ca de veșmântul perfect te lași invadat de iubire
și crezi până când nu mai rămâne nimic
din anosta inchiziție gramaticală:
în loc să înveți concordanța temporală
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Multimilenar
E special când trec de-un secol către altul
De-a valma, de sunt tânăr sau bătrân...
Senzație am că pot s-ating străbun,
Devin un uriaș de timp; cum gâzei, elefantul.
E-o clipă unică-n senzație, nedefinită,
Cu gust de calcul la neant, prin generații...
Cronici fac leat cu inchizitori și exilații
Apropiindu-mă de... când, ooh, lumea e pornită.
Mi-acopăr secolul printr-o extrapolare,
-În bună parte fizic și din experiențe-
Destin, fără eșec, din miliarde d-existențe;
Izvor infim, dar... mă adun și mă revărs în... mare.
E-un exercițiu simplu al minții și credinței
Cu sufletu-mi 'n abis de suveniruri;
Sunt ca și-acum, un plătitor de biruri...
Sunt al religiei, un templier, al suferinței.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contractarea minții
Omul face un gest nedemn și periculos, iese din peșteră
Din osul masiv al unui mamut cioplește-un târnăcop isteț
Și-i arde una în țeastă semenului să vadă cum merge unealta
Îi ia femeia și porția de carne, ăsta e curat progres
Își aprinde o țigară de la un trăsnet căzut din ceruri
Mulțumește prietenului de sus pentru foc
Coloana infinitului se dilată iluminist și renascentist
Apoi se contractă în holocaust și inchiziție
Îmbracă costume englezești, cravată de mătase
Mănâncă carne crudă se gândește numai la prostii
E omul crescut altoi din omul din peșteră
Coborât din pom stă drept cu picioarele pe pământ
Găsește din evoluție un patefon cântând ambrozie
E curios din fire, cercetează, nu înțelege, se enervează
Își ia vechea unealtă și-l crapă de căpățâna încăpățânată
Ne cheamă peștera cu glas dulce de mamă
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ar fi plăcut să fiu savantul fericirii
să nu mai las la voia întâmplării bucuria de a fi
aș începe cu axioma clipei
fără dogme
cu mintea despletită de iubire
aș desena grafice fiecărui mac
și nu aș mai măsura infinitul cu ocaua mică
voi postula fiecare zâmbet
nu va mai fi loc de îndoieli
piramidele vor crește din inițiativa deșertului
iar orice munte va învăța perspectiva câmpiei
precum fiecare furnică va avea mușuroiul ei
nu vor mai fi sclavi nicodată
doar o lume de împărați
fără revoluții și execuții publice
iar ghilotinele vor tăia numai grijile
nu va mai fi nevoie de inchiziție
nici de cavaleri templieri
pentru că fiecare om va avea altarul său
și un singur dumnezeu
de neîmpărțit cu nimeni
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu ești ceea ce ne imaginăm
Doamne,
Ești bănuit că manipulezi oamenii
prin constrângerea și frica de infern:
Tu nu îi atragi decât prin iubire.
Ești bănuit de complicitate
La moartea ființelor dragi:
Tu nu ai conivență decât cu viața lor.
Se spune că ești meschin și scotocitor de conștiință:
mediocritățile noastre nu mobilizează decât tandrețea ta.
Se crede că ai fi inamic al bucuriei:
Tu îi ești sursa.
Ești incriminat de a fi opiumul oprimaților:
Tu ești însuflețitorul atâtor mișcări de eliberare...
Se crede că ai fi contrariat și gelos
[...] Citește tot
poezie de Stan Rougier
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre Inchiziție, adresa este: