Ludwig van Beethoven

Dimineaţa a venit marea

la fereastra mea era furtună
epavele se vedeau în colţul străzii
geamul avea miros de peşte prăjit
dat prin ou şi făină
soarele semăna cu un avocado
tu stăteai în mijlocul patului
frumoasă şi seducătoare
stăpână a simţurilor mele
marea fierbea cu spume
de jumătate de metru
în mijlocul străzii murea un stâlp
lovit de-o rază de soare
strecurată prin masa compactă de nori
dată prin blendere
un remix
după o simfonie de beethoven

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Homer şi Beethoven

E noapte, Homer scrie
poema Iliada,
frumoasă ca o zee,

în ochii-i trişti şi umezi
citeşti şi-o odisee.

Lui Beethoven, amarul
clepsidra îi inundă,
cu lacrima lui Homer,
se întâlneşte-n undă.

Ce-i viaţa fără văz,
oftând, Homer ne spune:

"O rază ce apus-a
când eu m-am întrupat,
o stea ce răsărit-a
în ochiu-mi înnoptat"...

[...] Citeşte tot

poezie de N. Petrescu-Redi (31 martie 2020)
Adăugat de Njcolae Petrescu- Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beethoven meditând asupra sunetului

Vieţuirea într-un sunet
este egală cu credinţa
şi putinţa de a vieţui într-un sunet.

Vieţuirea se poate prelungi
în funcţie de credinţa nestrămutată
în acea vieţuire.

Acolo te hrăneşti cu ecoul nesfârşit
al acelui sunet.

Potolirea setei se face din propagarea
lui reverberată de undele emoţiei.

Sunetul acela propagat cu o anumită viteză
ne asigură perpetuarea luminii fără de care
nu poate exista viaţă.

Nu contează că timpul nu vibrează
la intensitatea dorită.

[...] Citeşte tot

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interiorul e infinit

E primăvară în anul 1827, Beethoven
îşi arborează masca morţii şi-şi ia zborul.

Pietrele se învârt în morile de vânt.
Gâştele sălbatice vin spre nord.

Aici este nordul, aici este Stockholm
regatele de vară şi cocioabele.

Lemnele în şemineul regal
trec de la Atenţie la Pe Loc Repaos.

Liniştea predomină, vaccinarea şi cartofii,
dar zidurile oraşului au o respiraţie greoaie.

Butoaie-privată în palanchine
sunt cărate noaptea spre Podul Nordic.

Pietrele cubice din caldarâm le fac să se clatine.
Domnişoare haimanale domni.

poezie de Thomas Tranströmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Instantaneu de dimineaţă

Duminică 5.59 AM
bocancii îşi molfăie porţia de zăpadă
câinele scrie liniştit jurnalul lui cu cerneală galbenă
eu îmi semăn baba-oarba
pe o arie de Beethoven
ninsoarea acră cu miros de vomă
cade pe străzi cu beţii in taxiuri
venind de la o degustare de vicii
unde diavolul şi a manelizat ispitele
la gura metroului
umil
Isus împarte flyere cu mântuire
fără să-L bage în seamă
trec nemuritoarele în cojile de ou
legate la ochi cu putrefacţia buzunarelor

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bestii făcând salturi prin timp

Van Gogh scriind fratelui cere vopsele
Hemingway testându-şi puşca
Celine dând-o-n bară ca medic
imposibilitatea de-a fi om
Villon alungat din Paris pentru că era hoţ
Faulkner beat prin rigolele oraşului său
imposibilitatea de-a fi om

Borroughs ucigându-şi soţia cu o armă
Mailer înjunghind-o pe-a lui
imposibilitatea de-a fi om
Maupassant înnebunind într-o barcă
Dostoievski pus cu spatele la zid pentru a fi executat
Crane aruncându-se-n ocean de pe o navă
imposibilitatea

Sylvia* cu capul în cuptor ca un cartof copt
Harry Crosby sărind în acel Black Sun*
Lorca ucis în drum de trupele spaniole
imposibilitatea

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un bazar sentimental

Stofe vechi, o mandolină,
Un Cézanne şi doi Gauguin,
Patru măşti de bronz:
Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin,
O sofa arabă, două vechi icoane bizantine,
Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa, pline
Cu mimoza, tamburine spaniole, lampioane
Japoneze, trei foteluri cu inscripţii musulmane,
"Fleurs du mal" legate-n piele de Cordova,
Şi pe pian:
Charles Baudelaire şi-alături Villiers de l'Isle-Adam...

Toate sunt ca şi-altădată...
O, bazar sentimental!...
Toate sunt ca la plecarea mea - dantelă şi cristal...

Şi cu toate-acestea, câte tocuri nu-şi lăsară forma
Pe covoarele-ţi bogate de Buhara?
Şi-n enorma
Ta colecţie de patimi, câte buze nu-ncercară

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Falanga literară şi artistică, I, nr. 3 (24 ianuarie 1910)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa oului de ciocolată

Tu eşti ce n-a fost încă oul din câte
Ouă vor mai fi,
Tu eşti bazarul de surprize pentru
Amante
Şi copii,
Eşti simetria maritimă
A două stridii-mpreunate,
Eşti frenezia unui zero
Prins în contururi crenelate,
Eşti taina primelor mistere,
Himera primului cuvânt,
Eşti spasmul
Lenea şi dezgustul
Netălmăcitului avânt
Când panglicele te-nfăşoară
Într-un simbol de veselie,
Parcă eşti capul lui Othello
Când e bolnav de nevralgie!

În burta ta

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, XIV, nr. 3357, 31 martie 1929
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Irosiri

N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Şi din gândire-am fi recuperat.

Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs, lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârşit, mereu e pentru prima oară.

Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, ţoale, oale.

Ca ei decerebrăm materie de liric,
- Nici cel puţin nu mai îmbălsămăm -
Atribuim doar corpului valori, empiric...
Nici simpla informaţie n-o mai păstrăm.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradigma....

te invit dacă vrei. Poţi veni Te aştept
am rămas doar prieteni, prieteni deşi
s-a schimbat paradigma şi-n noul concept
nu mai ştii cine eşti, nu mai ai ce cerşi

dar nici timp, tu doar vezi, ca o apă s-a scurs
sentimentele mele devin mai fireşti
deşi sar uneori să-ţi mai ţin vre-un discurs
că din somn, că din cer, că din alte poveşti...

dar oricum te aştept. Să-nnotâm amândoi
şi să râdem când trecem de coame de val
să-nfruntăm orizonturi albastre şi moi
tolăniţi în nisipul abruptului mal

mai apoi să pornim undeva prin câmpii
şi prin codri să trecem şi dealuri şi văi
şi la hanul din mijlocul pieţei târzii
să sorbim un ulcior de Cotnar şi văpăi

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!