Poezii despre România și moarte, pagina 2
DePONTAminarea țării: manifestația profesorilor împotriva Guvernului Ponta (pamflet: colaj de sloganuri culese și prelucrate de un profesor)
Victor Ponta și ai lui
Mincinoșii neamului!
Voi vă relaxați la SPA,
Iar noi n-avem ce mânca!
Voi vă lăfăiți în vile,
Iară noi murim cu zile!
Nu știți că de múrim noi,
În curând muriți și voi?!
Fără educație,
Moare orice nație!...
Victor Ponta, nu uita,
România nu-i a ta!
Vrem, la capătul răbdării,
DePONTAminarea țării!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (6 noiembrie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
1 Decembrie - Ziua României
Frunză verde, floare albastră,
La mulți ani de ziua noastră!
Frați români din lumea-ntreagă,
Hai uniți-vă odată și strigați cu toți în cor:
E ziua românilor!
Să se știe peste tot, că românu-i patriot!
Își iubește țara, frate, ș-o apără pân' la moarte!
Haideți dar, măi frați români,
Frați români și buni creștini,
Să strigăm cu toți în cor:
Mândru-i steagul tricolor!
Toată fala și mândria,
Una este România!
poezie de Mariana Simionescu (1 decembrie 2009)
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Zilnic, România pierde
Tot mai mult "aurul verde".
Când "aurul verde" dispare,
România noastră moare.
catren de Dumitru Delcă (13 mai 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un român plecat afară
Rămân român plecat afară!
Cum să mă întorc în țară,
Unde omul e lăsat să moară?
Omul e considerat o fiară,
Iar porcul, mare comoară.
Guvernul din România are
Grijă pentru zburătoare,
În timp ce românul moare.
El clădește bunăstare
Să crescă porcul mai mare.
Afară, țara noastră-i de ocară.
Cum să mă întorc în țară?
Nu domnilor, nu mă întorc!
Eu sunt OM, eu nu sunt porc!
poezie de Dumitru Delcă (9 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românul meu naiv...
Cât timp poeții vor muri săraci
Și țara va avea aceeași soartă.
Asta atrage conștiința moartă,
Prăpădul omenirii-n care zaci.
Nu te mira că bați din poartă-n poartă
Și că nu strângi decât gunoi în saci.
Ai neglijat și n-ai vrut să te-mpaci
Cu mintea, -a cărei lipsă nu te iartă.
Românul meu naiv, din tată-n fiu,
Care mă faci să-ți scriu nenorocirea,
Trezește-te, încă nu-i prea târziu,
Acestui neam să-i recâștigi menirea.
Nu îi lăsa să-ți bage în sicriu
Credința, moștenirea, mântuirea.
sonet de Evelin L. Ș. Andrei din Vă las pe voi să fiți poeți
Adăugat de Evelin Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de verde, dor de mamă
Auzi cum îmi cade lacrima pe iarba ta?
Și eu nu ți-am adus măcar un colț de pâine.
Doar tu coaci bine pâinea, cu cântec, cu ceva -
Acasă e amar, aici ești verde mâine.
E vremea șarpelui de oțel pe linii de marfare,
Și tac și taci, române, când trenul șuieră în gară!...
Stejarul simte veacul tragic, și negreșit se moare;
Copaci cu suflete tăiate s-au rușinat și au plecat din țară.
Rușine mi-e de moarte, de voievozi și de haiduci,
Că România îngenucheată ajunse cuib de cuci.
poezie de Ștefan Radu Mușat din Exercițiu de patriotism
Adăugat de Marian St. Vlad
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea ultima unire
Vine mama să mă-ntrebe
de Grigore cel Vier
țara asta iarăși fierbe
supărată-i pân-la cer
Basarabia e tristă
și Ardealul e tot trist
prostia din nou insistă
eu mă fac dar nu exist
Ce Moldovă și ce țară
ne înalță și doboară
Țara noastră Românească
fără noi dar să trăiască
Că murind prin alte părți
vom trăi cu-aceiași morți
poezie de Costel Zăgan din Doine de (s)pus la rană (30 martie 2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
La catafalcul României
Îi văd pe cei ce au prădat-o,
Pe toți acei ce au trădat-o,
Pe toți cu sângele de fiară
Ce au făcut ca ea să piară.
Nu au venit ca s-o jelească,
Ci încă-o dat' s-o umilească.
pamflet de George Budoi din România și Românii (26 septembrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Românca de la Grivița
Un șanț se-naintează spre groaznica redută,
În el, din zori, românii primesc ghiulele mii,
Ș-așa ploua cu glonțuri, cât ei rămași o sută
Se-ntreabă între dânșii de-s încă printre vii.
Alăture-o româncă, expusă-n nepăsare
La tot ce duce moarte cu zvon nepomenit
Gătește-o mămăligă fierbinte de gustare
Într-un ceaun de schijă sub dâmbul prăbușit.
O-ntreabă căpitanul: "Leliță, nu ți-e teamă
De bombe, de șrapnele ce zboară-n jurul tău?"
Răspunde româncuța: "Nici nu le bag în seamă.
De lucru au și ele, de lucru am și eu!"
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
25 Octombrie, Ziua Armatei Române
Și-au plecat plini de speranță
Bravii noștri soldați în război
Riscându-și chiar propria viață
Să ne-aducă pământul înapoi.
Au luptat cu toți vrăjmașii,
Au ales timpuriu să moară
S-avem astăzi, noi, urmașii
Această minunată țară.
Au apărat pământul cu arme
Și-au murit cu un sfânt gând.
Departe de neveste sau mame,
La piept... un tricolor purtând!
poezie de Alina-Georgiana Drosu (25 octombrie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre România și moarte, adresa este: