Poezii despre abdicare, pagina 2
Umbre animate
Cobor în game grele, nu mai știu să cânt
Și nici măcar un zâmbet nu-mi mai amintesc.
Străbate anotimpuri gândul meu înfrânt
Și-ntrebări născute de-atâta nefiresc.
Umbre animate în joc actoricesc,
Crispate, sub bagheta Unui-Nevăzut;
Luminei robi vom fi ce se aerisesc
Cu zboruri bănuite în necunoscut.
Nu peste mult purtând păcatul peste mări,
Cum păsările miresme de bucate,
Încremeniți în viscole de abdicări,
Vom fi doar umbre cu ochii plini de moarte.
poezie de Stelian Platon (17 noiembrie 2012)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chemarea ta
Ar trebui să plec; se bate-o oră
Mult prea târzie ca să mă conforte.
Chemarea ei m-atrage în cohorte;
Chemarea ta, ascunsă, mă devoră.
Te joci cu vorba ca să mă escorte
Prin vreme, ca o masă piroforă,
Când ceasul bate ca să ies din horă
Și nu știi, a te-abține, ce efort e!
Stau prins ca-ntr-o capcană ilicită,
Gata să-i sparg ferestrele opace,
Când gestul tău mă prinde în ispită
Cu-aceeași abdicare zălogită
Ca dopamine paradiziace.
Ar trebui să plec și n-o pot face...
poezie de Adrian Erbiceanu din Confesiuni pentru două generații (2003)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar vine clipa
Omul sărman e talpa unei nații.
Biruri se pun pe spatele-i adus
Și crucea vieții-și poartă ca Isus,
Să aibă-mbelșugare îmbuibații.
Truda-i marchează chipul descompus.
El și ai lui sunt veșnic înșelații,
Pe-altaru-ntregii țări sacrificații,
Ce au uitat c-au un cuvânt de spus.
Dar vine clipa când genunchiu-și saltă
Și din mocirla vremii se ridică
Unindu-și toți puterea laolaltă,
Iar când mânia trece peste frică,
Inima-n piept nestingherit tresaltă
Și de la dreptul sfânt nu mai abdică.
sonet de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doină de jale
aici este și raiul și iadul odios
gonesc împreună în ritm alert
e ca o simbioză cu sens melodios
Dracula e simbolul Romăniei cert
turma de vise coboară de pe munte
pajiști s-au uscat în drumurile mele
țara mea de-ar fi cu o stea în frunte
zei negri-ar abdica n-ar mai fi sechele
glie minunată de zei ești trădată
cu spatele la tine au chef de putere
treptat te vând bucată cu bucată
oamenii de rând trăiesc patimi mizere
tărâm de basm cu stăpâni blestemați
afundă în prăpăstii Carpații bărbați
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aveam un vis că pot să zbor ...
Aveam un vis că pot să zbor,
Să mă înalț pe-un colț de nor
Și-n palme, strâns, să țin o stea,
Ca pe un pui de rândunea.
Să stau cu luna la taifas,
Să depănăm tot ce-a rămas
Nespus, până în zori când pier
Toate sclipirile din cer,
Când în străfund de orizont
Doar zori de zi mai sunt în cont.
Aveam un vis că pot să zbor,
Dar astăzi nu e niciun nor
Pe-al cărui colț să mă ridic,
Așa că de la vis abdic
Și cu aripi de vis înfrânt
Ce se vor zbate pe pământ,
Mă voi trezi din dor de zbor
Doar încă-o dată ca să mor...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știu un popor uitat de Dumnezeu
Actori de circ, pe ceruri prindem stele
Și spectatorii cred că nu ni-i frică
Atunci când regii junglelor abdică
La forță, făcând sluj și temenele.
Când, prinși de fúrii, coamele-și ridică,
Își scot, sălbatic, colții din plăsele,
Cu fieru-ncins i-oprim, să nu se-nșele
Că regii súntem noi, la o adică.
Știu un popor uitat de Dumnezeu,
Ce-a jinduit slobóda nu o dată,
Jertfindu-și soră, frate, mamă, tată.
Să fi-acceptat cecenul-frate-al meu
Că eu, dresor, mai pot scăpa de-un leu,
Iar el, din cușcă, practic, niciodată?
sonet de Nicolae Mătcaș din Roată de olar (2008)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nou
Nimic nou pe fontul
Abdicării noastre
Două inocente
Suflete sihastre
Ne luptăm cu valul
Ne luptăm cu soarta
Nouă ne închide
Toată lumea, poarta
Cine să ne vadă
Cine să ne știe
Că purtăm în gură
Gustul de leșie?
Eu te-aud în somn
Când vrei să te-apropii
Ca o fâlfâire-a
Aripei de dropii
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare fără miză
așteptare fără miză
somnul greu îmi dă târcoale
și prin apele domoale
nu adie nici o briză
a murit orice elan
parcă-aștept de ani întregi
elixirul unor regi
sau popas la câte-un han
întrebați-mă că nu știu
parcă nu-mi doresc nimic:
tron din care să abdic
sau livrea de vizitiu
aș pleca într-un surghiun
să mă ardă, să mă mustre
discordante și ilustre
valurile de simun
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fir depănat
O duc rău
de la o vreme,
mă plouă pe suflet,
mă ninge pe inima-n scâncet,
mă brăzdându-mă-n hău
de singurătate, blesteme...
Și-mi caut vina,
am ochii întorși în orbite
și-n negru,
nu văd nimic de integru
și-mi termin benzina...
am pană de vise, sfârșite.
Am lipsă de tonus
mai mult decât fizic;
nu zbor,
nimic n-am ușor!
Sunt eu? Nu sunt, nu-s!...
Am respir ca de ftizic.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Face to face
[show must go one]
o să se așeze exact în unghiul acela
care îi permite să se vadă
într-o lumină unică
fără a risca să se risipească
în altă femeie sau în altă iluzie
la urma urmei viața este
despre perpetua căutare
de sine
o să-și atingă pielea
pielea ei cu cruste litere și baloane
cu denivelări și abdicări de poziție
pe alocuri amorțită într-un cântec desfrânat
al ursitoarelor dușmănoase
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre abdicare, adresa este: