anestezie

Anestezistului Bacalbaşa (rondel pamflet)

Cu expresii de calmare
Când îşi intră omu-n mână
Bacalbaşa? - sincer pare
Însă e... gloabă bătrână...

El cu mintea într-o rână
Spre "umor" având chemare
Cu expresii de calmare
Omul nostru-şi intră-n mână...

Şi să vezi la el strigare
Nu te lasă gloaba până
Nechezând - cioban la stână
Să te calce în picioare...

Cu expresii de calmare!...

rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 8 Martie

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gând frumos
Şi îi dedic modesta-mi poezie.
În faţa ei eu mă închin pios
Cât vremea nu e încă prea târzie;

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.
Cuvintele îmi par că-s de prisos
Şi-aş vrea să am mai multă fantezie,
S-o venerez şi să-i aduc prinos;
E şi balsam, e şi anestezie...
Femeia e ceva miraculos!

poezie de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de 8 Martie

Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie;
De-aceea-i adresez un gând frumos
Şi îi dedic modesta-mi poezie.

În faţa ei eu mă închin pios,
Cât vremea nu e încă prea târzie;
Femeia e ceva miraculos,
Ce ne transmite-o dulce frenezie.

Cuvintele îmi par că-s de prisos
Şi-aş vrea să am mai multă fantezie,
S-o venerez şi să-i aduc prinos;
E şi balsam, e şi anestezie...

Femeia e ceva miraculos!

hipersonet de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menestrel trist

Se sparg corbii-n haina mea de plumb,
cu nori de plumb şi fum şi sare.
Magnetizate, abia curg razele solare
peste carnea putrezită de plumb.

Pattern bacovian,
geam de staniol.
Plouă în cuptor
grame de formol
şi metan.

Anestezie peste Sistemul Solar
ce-şi lasă plăgile pe Terra
şi fălcile pe schela
minţii creierului uman.

Sar cristale în gât de pelican
cu cerul gurii înnorat,
cu cerul gurii însetat
de constelaţia marelui arcan.

poezie de Antonio Mihai Vanţ
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte îngheţate

mestec cuvinte îngheţate
se scufundă o lume fără urme de înger
speranţa anihilată plutea în spaţiu
ora vopsită anestezia timpul
golul clipelor se umplea fără rod
eram sub o stea căzătoare
coroana de lumină de pe frunte a devenit umilă
s-a dezumflat starea aceea de legendă frumoasă
erai o Medee
seninul plecării a pornit din albastru
cuvintele au făcut scut suspendând ceaţa
pe mâna celor meschini a rămas un mâine tulbure
descoperit de umbre

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste noi,
Făcând să plece vara în uitare!
Ţi-aş da, subit, o caldă sărutare,
Pe ceafa şi pe umerii tăi goi.

Iubito, vine toamna peste tot!
Cad frunzele ce-mpodobeau copacii.
În stoluri mari, plecat-au pitpalacii,
Iar timpul prins-a verdele-n chivot.

Iubito, vine toamna peste văi
Cu paşi târşiţi, de frunze buimăcite,
Ce s-au trezit din vise năruite
Şi rătăcesc pe neumblate căi!

Iubito, vine toamna peste deal,
Cu ploi şi vânt, călcând însingurate,
Pe sufletele noastre tulburate,
Surpând în crez, supremul ideal.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apoi

mai-marele ne-a dat trei palme la fund, fără anestezie, ne-a trecut pe hârtie şi ne-a ordonat să golim buzunarele. fiecare socotea şi scotea ce-şi mai amintea din contractul cu ursitoarele. o păpuşă neînţărcată, o dragoste deocheată, o iconiţă expirată, o fereastră necalificată, etcetera. şi mai inventam o roată. dar câtă veşnicie! ceasul nostru era de jucărie şi ne numărase doar aşa, în băşcălie. iar orbul developa, fără să ştie, aceeaşi fotografie. of, comedie!

poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vine toamna!

Iubito, vine toamna peste toate
Bacovia reintră în portrete
Cad frunze picurând singurătate
Şi tu ai gesturi parcă mai încete.

Şi te iubesc la echinox şi după
Iubito, vine toamna să decline
Să macine, să năruie, să rupă
Al lumii apogeu de feminine.

Cum tu rămâi la ţărmure de mare
Eu plec s-aştept şi crivăţ şi omături
Şi să mă-mbăt la mese singulare
Cu umbra lui Bacovia alături.

Iubito, vine toamna dinspre munte
Cu ghilotine şi anestezie
Tot omul e un snop de amănunte
Care ameninţă esenţa vie.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul m-a minţit!

Am să te cânt prin muzicale versuri,
Cum nu am reuşit să te-nţeleg...
A ta eternitate mă irită,
Pentru că mi te-ai dat fără s-aleg.

M-ai păcălit şi nu mi-ai dat poveţe,
Te-ai prezentat în înţelept şi-ai fost farsor...
Foc în aparenţă, dar înăuntru rece
Ucizi clipele de care-atât mi-e dor...!

Mă caută uitarea să-mi dea un anestezic,
Aş vrea să cumpăr timpul ce-a trecut...
O uşă mă aruncă afară din calvarul
Plin în giuvaiere doar de împrumut.

Prieten te-am dorit al inimii mele,
Măreţ şi strălucit te-am crezut în toate...
Eşti doar o minciuna, iluzii de otravă,
Viaţa lângă tine, este de fapt moarte!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În poarta toamnei

În poarta toamnei tainic bate vântul,
Strângând în braţe frunze din hogaşe,
Iar ramurile pomilor, golaşe,
În peticit strai i-au vestit debutul.

Ea-şi numără nerăbdătoare rodul
Si turnând vinul dulce în potire,
Închină pentru-a frunzelor nuntire,
Ce-n ceas târziu şi-au acceptat exodul.

Ecoul rătăcind prin văi mai strigă,
Dar glasul lui se pierde în pustie,
Descătuşând şi ultima verigă

Ce păstra vara-n vârf de ierarhie,
Până pumnalul toamnei să se-nfigă
În pieptu-i crud, fără anestezie.

sonet de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!