Poezii despre arte plastice și sculptură, pagina 2
Bulevard belic în zori cu terase sculptate
rupere de nori în paradis,
asprimea zorilor și mătura soarelui...
paharele goale se rușinează;
între noi e o pâclă de noivoi...
eliberarea națiunii de prejudecăți
și ninsoarea de sfinți
apără încă o zi de loterie...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă sculpta
Nu mai sculpta din mine omul
Pe care vrei ca să îl vezi,
Căci o sculptură ideală,
E mai posibil să o pierzi,
Nu mă sculpta ca pe o piatră
Și nu mai crede în povești,
Căci dacă îți va reuși,
Va fi mai greu să mă păzești,
Nu mă sculpta căci nu ești sculptor
Și te-aș ruga să te oprești,
Știu, încercarea greș nu are,
Dar e posibil să greșești,
Nu mă sculpta, te rog termină,
Nu voi mai fi acel de-atunci,
Căci dacă nu vei reuși,
Sunt sigur c-o să mă arunci.
poezie de Cuciuc Dumitru (28 septembrie 2017)
Adăugat de Cuciuc Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nord
Întinse corzi pe care fructe cad,
cu sonuri blânde preajma-nmiresmează,
din toamnă-n toamnă: aur repetat
în care mici inele îngerii sculptează,
Fulgere scurte, teamă de amurg,
între un munte și o stea uitată;
și apele, aceleași, care curg,
din nordul rece-al lui a fost odată.
poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O scenă pe bancurile Hudson-ului
Frumusețea deplină, fără leac,
Are viață scurtă, poartă-aripă.
Bujorul care trăiește-o clipă
E mai frumos decat cel sculptat pentru un veac.
poezie de William Cullen Bryant, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia...
La început a fost Femeia,
apoi au apărut poezia,
pictura și sculptura...
Femeia alerga liberă,
prin poieni de pădure,
se cățăra pe stânci
și, se avânta în zbor
spre Paradis.
Frumusețea ei-
minune clădită-n taina Curcubeului
fiind creată de însuși Dumnezeu....
Graiul ei, blând ca al îngerilor,
plutea peste întinderea albastră.
pășea ușor precum gândul
ce trece neauzit, de la un om la altul.
Sculptori celești i-au modelat trupul
din cel mai prețios jad,
mirosind a mentă sălbatică
și a Dragoste.....
poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... mai stau să sorb a câtă oară poemul Tău sculptat în stâncă
cu buchii moi precum e ceara prelinsă pe fâșii de râncă
ce -au rupt din trupul Tău odată mai totul ce nu pot eu duce
lăsându-mi numai lut de fată și hanul trist de la răscruce...
catren de Iurie Osoianu (28 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caleidoscop
M-am înserat la gustul făcliilor
foc de lemn
curs în lanuri de fum
tei sculptați cu vârf de parfum
fac boltă
în cuburi imense de gheață
m-am vânat cu clipe de viață
în somnul glonțului
aleg să fiu pradă. alerg.
poezie de Alice Diana Boboc
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul prin sine însuși
Aseară l-am vizitat pe Ștefan Grec,
un bărbat de-o vârstă cu mine,
care și-a pus acsa
în munții cei mari
dintre Bucovina și Maramureș,
a așezat o roată pe râu
și și-a făcut cu mâinile lui
lumină electrică,
și într-o zi s-a apucat de sculptură.
Vedeam rădăcinile, zice,
și nu mi se păreau rădăcini,
ci animale și oameni și zboruri.
Și casa lui e populată
de rădăcini care nu sunt rădăcini
ci oameni și fiare și zboruri.
Și-atât de-adevărate sunt sculpturile
lui Ștefan Grec,
muncitor forestier maramureșean
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din prea multă iubire
Îmi doresc să fiu un pictor uneori,
Din prea multă iubire pentru tine;
Să aștern, pe pânză, splendide culori,
Cu lumina tandră a dragostei, din mine.
De-aș fi compozitor, privind doar ochii tăi,
Aș compune o măreață simfonie
Acompaniate de-ale inimii bătăi,
Sufletul și glasul mi-ar fi în armonie;
Dar și sculptor de-aș fi, ce mult eu aș sculpta,
Nu doar un bloc de marmură cât mine,
Ci, chiar și Everestul, eu, l-aș modela
Cu statornica-mi iubire pentru tine.
În dorul după tine, mă regăsesc poet,
Din prea multă iubire pentru tine;
Îmi simt inima ca o călimară-n piept;
O, de-aș găsi talent de scriitor în mine!
poezie de Sergiu Mănuș (2000)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sufletul îi dar de preț, croit în altarul sacru
Al infinitului necunoscut și straniu cer,
După șabloanele florilor sculptate în asceză,
Din culorile vii ale curcubeului ce se aprinde
Pe bolta-nseninată, în treacătul fugar al norilor destrămăți.
poezie de Georgeta Ganea
Adăugat de Georgeta Ganea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre arte plastice și sculptură, adresa este: