Poezii despre atmosferă, pagina 2
Muzicienii
Muzicienii
sunt balsam pentru Pământ.
Își eliberează melodiile în atmosferă
iar notele lor dansează și limpezesc aerul
dând vieții o nouă formă și strălucire.
Aduc cu ei un vechi mister
și cu el modelează sufletul secolelor.
Muzicienii sunt marea
care cheamă râul și creaturile sale.
Ei sunt portul Cosmosului
unde lumina își atinge sensul maxim.
Minte, inimă și meșteșug
sunt muzicienii
-ei-
[...] Citește tot
poezie de Lilia Gutierrez Riveros din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer,
Noaptea tot mai grea se lasă,
Câinii urlă a mister.
De nimic nu mai îmi pasă,
Totul pare efemer;
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer.
Atmosfera mă apasă,
Nu mi-e teamă, însă sper
S-o destind c-o Tămâioasă
Scoasă de la frigider.
Ploaia răpăie pe casă.
poezie de Mitică Ion din Șah etern (2007)
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metaloid
Noi infuzăm atomului dinamică
elastici constructivi
plămânii orașelor
vertebre de bronz
mușchii schije de platină
suntem aorta zilei
mâine vor icni alții
sportsmani
vom răscoli straturile geologice
cu râvnă de metal
vibranți
prin latitudini
arteră de magnet
sânge
vertigiune
incandescență
respirație
viață ruptă din fuse
oțel
[...] Citește tot
poezie clasică de Stephan Roll din 75 HP (octombrie 1924)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsa
Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-și sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate
El niciodată n-a trecut bariera
Singurătății lui nevinovate, -
Și-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă
Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Principii geometrice
În nimeni nu mai pot să cred
Nici în slogane fel de fel,
Mai bine în paralelipiped
Ori în triunghiul isoscel
Am renunțat să mai încerc
Cu noi speranțe atmosfera,
Mai bine aleg virtutea unui cerc
Sau să mă asociez cu sfera
Când faptele de bonton,
Formează o mulțime vidă,
Mai bine să adopt un con
Și aleg marea piramidă
Nu iau rebuturi cu aplomb,
Nu adopt concepții de rahat,
Mai bine să prefer un romb
Și să ridic onoarea la pătrat.
poezie de David Boia (28 aprilie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atmosferă de vis
am visat că mă plimbam cu sania cu reni
fulgi mari de bucurie se topeau în palme
colindători cântau la case de mireni
din cer cădeau ninsorile calme.
vântul se strecura în sacul cu povești
arborii erau gătiți în ie de zăpadă
pe alei răsunau colinde îngerești
sărbătoream lumina minunată plămadă.
te chem cu mine-n atmosfera de vis
din fericirea mea și tu să gusti
trăiesc în locul magic din Paradis
adăpostită apărată de Carpații robuști.
visul învingător noi cărări a deschis
spre oameni de cinste spre poeții artiști.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternități
Aprioric, rând pe rând
La distanță de un gând
Sub masca unor entități
Trec printre noi eternități
Intermitent, dar natural
Din timp în timp val după val
Prin vastele singurătăți
Trec alternant eternități
De bună seamă dar haotic
Așa la modul asimptotic
Compuse cu veleități
Trec în văzduh eternități
Ascunse în întuneric
Prin aerul atmosferic,
Acum ca și în alte dăți
Trec tot mai des eternități
[...] Citește tot
poezie de David Boia (2 februarie 2014)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
E douăzeci și doi...
E douăzeci și doi: ce surd decembre
îmi bate-n lungul oaselor deșarte
și-aruncă-n mine orologii sparte,
când Timpu-mi trage disperat de membre.
Din cerul var sarcastic El împarte
pioase rugi și alb curat de febre.
E noapte-n zi și-n ziuă sunt tenebre,
descoperind în tot secunde moarte.
Ce gol de iarnă... - mi-e tocită gheata,
când ironia-mi scutură grumazul.
Un nor anemic își revarsă pleata,
și-n atmosferă simt cum trece gazul
dintr-ún plămân ce-a găzduit săgeata
momentelor din care-am tras extazul.
sonet de Ionuț Popa (22 decembrie 2008)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reculegere
Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
Doreai să vină Seara; privește-o cum coboară:
Peste oraș, tăcută, o atmosferă joasă,
Dând unora odihnă, la alții grijă-amară.
În timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
Se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
Și remușcări culege serbare vicioasă
Durerea mea, dă-mi mâna și să fugim, fecioară,
Departe. Iată anii cei morți cum se arată
Pridvoarelor de ceruri, în haină demodată,
Din ape-adânci Regretul, surâs opalescent
Și Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne ușor
Precum un lung lințoliu sosind din Orient.
sonet de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tusea
o zi ună
să îi dorim și omului din lună! o zi
ună în care să care sandale în plasa
de pescuit a
steroizi ce l-ar putea pietrifica (?!)
o zi ună
omului cu greutate scăzută
cât o tuse ce nu răsună
în spațiu
decât ca o stea
pitică albă pe o măsea
în coliziune cu terra! cu
atmosfera - puțin
încordată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre atmosferă? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre atmosferă, adresa este: