Poezii despre becuri, pagina 2
Tribul roboților
E tribul roboților.
Ei își sculptează pereții peșterii
cu oasele celui din urmă
computer.
Pietriș de roți dințate
le sună sub pași
și-apoi se strâng în jurul
focului mic, al ultimului
bec de lanternă,
aruncă-n frigare
ultima halcă
de fier ruginit
și ling de pe cuarțuri
cu limbi de ceasornice,
urmele ultimului om.
Noaptea
ei încă îi mai visează
pe oameni...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moș Crăciun
vine Moș Crăciun și-n grabă
spune: am cam multă treabă
datorii către buget
adunate la pachet
impozit pentru mașină
pentru casă și grădină
și-ncă o asigurare
dacă Dumnezeu dă ploaie
internet e de plătit
gazul și un bec pălit
Moș Crăciun asigurat
i-au rămas bani si de brad
și-ntr-o ultimă-ncercare
împarte la fiecare
din puțin ce i-a rămas
câte-un dar la mic popas!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când m-am hotărât să cercetez infinitul
palme grunjoase
pe umerii ei
și toate-acele nume de femei
care-ntrebau despre nimic
sau măsurau incandescența
becurilor din bordel
era și el
cumva la fel de plictisit
tot încerca asocieri
cu o-ntâmplare elocventă
ții minte cum ne-am întâlnit?
normal că nu
cea mai recentă femeie demnă de-a fi sclavă
era o văduvă bolnavă
care avea în loc de cecuri
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pălind
Sunt solitarul pustiilor piețe
Cu tristele becuri cu pală lumină-
Când sună arama în noaptea deplină
Sunt solitarul pustiilor piețe.
Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale.
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarăș mi-i râsul hidos, și cu umbra.
Sunt solitarul pustiilor piețe
Cu jocuri de umbră ce dau nebunie,
Pălind în tăcere și-n paralizie, -
Sunt solitarul pustiilor piețe...
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă
Stau... și moina cade, apă, glod...
Să nu mai știu nimic, ar fi un singur mod -
Un bec agonizează, există, nu există, -
Un alcoolic trece piața tristă.
Orașul doarme ud în umezeala grea.
Prin zidurile astea, poate, doarme ea, -
Case de fier în case de zid,
Și porțile grele se-nchid.
Un clavir îngână-ncet la un etaj,
Umbra mea stă în noroi ca un trist bagaj -
Stropii sar,
Ninge zoios,
La un geam, într-un pahar,
O roză galbenă se uită-n jos.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem la aniversarea celor 43 de ani ai mei
s-o sfârșești singur
în cavoul unei camere
fără țigări
sau vin
numai cu un bec
și cu o soba de fier,
cu părul sur
și bucuros că ai
camera.
... dimineața
ei sunt deja acolo
făcând bani:
judecători, tâmplari,
instalatori, doctori,
copii care vând ziare, polițiști,
frizeri, spălători de mașini,
dentiști, florari,
chelneri, bucătari,
șoferi de taxi...
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Licurici
Licurici, gâze mici
cu văpaie sub tunici,
de la cine-aveți lumină,
fără bec, fără uzină?
De la cine-aveți neon,
fără tub, fără buton?
Licurici, gâze mici,
pui de stele prin urzici ;
Dumnezeu v-a dat din zare
candele cu aripioare ;
Dumnezeu v-a dat din Cer
lampioane de străjer,
licurici, licurici!
Licurici, gâze mici!...
Fă-ne, Doamne, licurici.
Ca și noi să fim lanterne
pe cărările eterne,
ca și noi să fim lumini
[...] Citește tot
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
de o vreme încoace
exist tot mai puțin
parc-aș fi o barca care se îndepărtează tot mai mult de țărm
au fost vremuri frumoase
acum caut un bec care să ardă continuu
până dincolo de asfințit
și o inimă care să bată și dincolo de moarte
poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pătratul
unde e beznă e întuneric
unde-i lumină arde un bec
soarele nu
e destul de puternic
pământu-i rotund universul e sferic
zilele nopților trec
pătratul
rămâne pătrat omul consumă
curenții de aer pământul
e rotund înclinat
spre dezastre
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A vrut să se bronzeze
A fost și ea la mare,
A fost pe litoral.
A stat prea mult la soare
Și-acum stă în spital.
A vrut să se bronzeze
Mai mult ca un țigan.
Acuma stă-n proteze,
Cu ochii în tavan.
Acuma se bronzează
La becuri cu neon.
În venă-i perfuzează
Sângele unui alt om.
Așa pățește omul
Când se vrea viteaz.
Se roagă-apoi la Domnul,
Să scape de necaz.
poezie de Dumitru Delcă (26 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre becuri? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre becuri, adresa este: