Poezii despre bufnițe, pagina 2
Haiducul
Intră în codru, în patria verde.
Mai stă o clipă cu mâna în barbă.
Gândește aiurea, la aur, la sânge,
și-și face inele de iarbă.
Va trebui să taie de-acum
potecile toate de-a curmezișul.
S-a pierde în munte, s-a pierde,
uitându-și de mumă și moarte.
S-a duce tot mai adânc până unde
se-nchid toamna șerpii subt stâncă.
Va să desferece duhul pădurii
și șipote negre cari cântă.
N-o să-l mai vadă nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
L-a dovedi cu țipăt uliul
și buha cu scurte jelanii.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiducul
Intră în codru, în patria verde.
Mai stă o clipă cu mâna în barbă.
Gândește aiurea, la aur, la sânge,
și-și face inele de iarbă.
Va trebui să taie de-acum
potecile toate de-a curmezișul.
S-a pierde în munte, s-a pierde,
uitându-și de mumă și moarte.
S-a duce tot mai adânc până unde
se-nchid toamna șerpii subt stâncă.
Va să desferece duhul pădurii
și șipote negre cari cântă.
N-o să-1 mai vadă nimeni cu anii.
Numai de sus pretutindeni
1-a dovedi cu țipăt uliul
și buha cu scurte jelanii.
poezie celebră de Lucian Blaga din La cumpăna apelor (1931)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să sari
la mine din cavoul rece
și o să mă blestemi
dacă nu mă întorc la tine
să te iubesc cu țipăt
târziu în noaptea cu fantome
plânsul meu o să fie mușcat
în nesomnul tristei jelanii
o să-mi ajungi la beregată
cu degete tale ce sfâșie
noaptea purtată de bufnițe
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flacăra polimorfă
Sunt cei care vindecă noaptea,
călcând spicele de grâu
cu sufletele încinse-
așa ajung pâine
pe masa zeilor.
Devoratori de pietre sacre,
ascund sub ridurile de pe frunte
sămânța nemuririi,
căci ei, poeții,
sunt flacăra polimorfă
din ochiul veghetor al bufniței.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spune bunicul șoarece
Luna-i regina sfântă-a huhurezilor.
Ea ține închis păsăretul cel holbat
Într-un borcan până amurgul serii;
Apoi, îi dă drumul la vânat.
Buhele se reped spre noi
C-un fâșâit care-ți dă fiori
Și fără milă-nhață fetițele naive
Și șoriceii neascultători.
Așa că prindeți-vă de raza lunii,
Rugați-vă și-i cereți îndurare:
Lasați-i ofrandă brânză verde
Printre copaci cu frunze rare.
Nu chițăiți noaptea deloc, copii,
Și nu mai roadeți ușa la afumătoare:
Astfel regina bufnițelor ne va iubi
Și nu va mai trimite-acele zburătoare.
poezie de Vachel Lindsay, 1879 -1931, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bufnița și liliacul
Bufnița și liliacul,
Ducându-și din vechime veacul,
Și ne călcând același prag,
Se hărțuie mereu, dar nu se atrag.
-Sortiți ca în neagra veșnicie
Să ne sfidăm în sihăstrie,
Spre armonie am să ceu,
O viză de la Dumnezeu...
El poate unic sfânt să sunese
O vreme și să ne cunune,
Că bufniță de sunt, nu sunt atee
Și pot să înlocuiesc orice femeie
Iar dacă n-ai să vrei, lasă pe mine,
De nu vrea soțul, fac eu ce se cuvine!
-Madam, nu spun că nu te plac,
Dar eu sunt numai liliac
Și-atunci când m-a creeat cel sfânt,
N-avu destule pene și nici lut,
-Așa că eu madam;te înțeleg,
Dar nu prea-mi vine să mă leg,
[...] Citește tot
fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Midnight
E noapte, negrul misterios
Se-așterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Și vântul suflă-anevoios
Doar pașii ei sunt urma vieții
În noaptea asta mult prea derutantă
De la misterele multiple ale ceții,
Și de la bufnițele ce tot zboară.
E miezul nopții, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
poezie de Vasile Gribincea
Adăugat de Vasile Gribincea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezie siderală
Hei, lampagiu, în noaptea asta, nu!
Să nu aprinzi luminile pe stradă,
Să treacă gândurile-n cavalcadă,
Și du-te de îmbată-te și tu!
Ajunge felinarul lunii prinse
În pliscul unei buhe, sus, pe cer,
Când stele par din veșnicii prelinse
Pe fruntea vajnicului cavaler.
Miroase-a floare nemaiîntâlnită,
Iar tu, cu gesturi fără de cusur,
Știi să desfoi a coapselor ispită
Mai fascinant decât pot eu să-ndur.
E beat, dormind pe coate, lampagiul
Și buha a scăpat lămpașul jos,
Noi suntem siderali, cum sideralul
Știe să-mbrace dragostea-n frumos!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sistemul rectangular xoy
În poiană,-o vizuină,
Jurul liniște deplină,
Doar pe-o cracă, bufnița
Huhuie cum știe ea.
Vulpea iese deranjată
Cu dorința să o bată,
Dar, de sus, aude-așa:
"Să mă latri, ai putea...
Vai! - nu poți: eu sus, tu jos,
Gura, nu-ți e de folos!"
Vulpea se gândește-un pic
(Nu-i trecea prin cap nimic)
Dar, simțindu-se o divă,
(Scara de! ... evolutivă)
Zise bufniței: "Surată,
De te-oi prinde eu odată,
Vei vedea cu alte date
Axe și coordonate!"
Morala:
[...] Citește tot
fabulă de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerc albastru
Copacii aleargă pe suprafața icoanei-
o cascadă de îngeri
înroșește ochiul bufniței
și noaptea se-mprăștie
peste lada de zestre a ierbii...
Fă-mi loc în brațele tale,
nu vreau să privesc timpul
cum se sufocă
între foile veline,
mai bine sparg zidul
peste care arde
ochiul lui Dumnezeu.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bufnițe, adresa este: