Poezii despre bumbac, pagina 2
Spovedanie
m-am îmbrăcat frumos,
aproape decent în ziua aceea
când preoții făceau slujbe pentru cei duși
pomelnice pline de nume neștiute
mi-am pus o pereche de blugi rupți
în genunchi pesemne de la prea mult
mers pe cioturi de aripi
n-am comentat nimic
nimic nu i-am spus duhovnicului
ce aștepta de la mine o taină
am mers înapoi și înainte
pe zidul plângerii
cu picioarele mele pline de bube
îmbrăcate în bumbacul ce da să fie
o sfântă spovedanie
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gerul Bobotezei
Atârnă luna ca un cercel de aur,
Pe bolta întinsă și rece de granit,
Podoabă din al nopților tezaur,
În ierni năprasnice cu gerul oțelit.
Stelele înșirate ca niște diamante,
Sus, pe cupola infinitei catedrale,
Ard de ger cu străluciri vibrante,
Sub cerul ce crapă-n chinuri glaciale.
Ca o nălucă-n ger, stejarul trosnește,
Și-n sute de cioburi se sparge lacul,
Sub cizmele tari, zăpada scrâșnește,
Fulgii cad lin, albi și pufoși ca bumbacul.
poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie de toamnă
Coboară zvon de frig de pe Feleac,
Natura-mbracă rochii colorate
Și nori pufoși, cu crupe deșelate,
Își etalează nurii de bumbac.
În pomii rari, cu ramuri aplecate,
Nu vezi de-acum nici urmă de gândac,
Pe câmpuri cenușii, câte-un dovleac
Mai stă de veghe, așezat pe spate.
Butoaiele se umflă-n mustării,
Bolborosește-ntruna tulburelul
Și-n crame se adună mușterii...
Românul bea din greu, așa-i e felul,
Îl trag spre vin firești melancolii,
Căci vieții vrea să-i înțeleagă țelul.
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intimitate
în mansardă miroase a whisky
pe masă albume cu edvard munch
te regăsesc în fiecare pată de pe șevalet
în cutiile cu vopsea
în pensulele căzute aiurea
în mucurile de țigară
în ibricul de cafea
în lumina înghețată în geam
în așternuturile de bumbac
în vinilurile așezate frumos pe raft
în cămășile cu dungi
în periuța de dinți
în papucii de casă sub formă de dragon
în bețele telescopice pentru drumeții
în cutia cu diafilme
în ursulețul polar
în mișcările leneșe ale pisicii
și totuși azi
eu mă simt o străină
[...] Citește tot
poezie de Cătălina Marincaș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auzi iubito cum răsună
Auzi iubito cum răsună
Pașii mei sub clar de lună
Prin orașul părăsit de tine
Între catrene și terține
Și numai stoluri de egrete
De pe aripi scutură regrete
În liniștea din orele târzii
Surprinsă de melancolii
Îmi amintesc sau mi se pare
Cum așteptam corăbii de pe mare
Să ne-aducă-n luna lui Prier
Bumbac, nucșoară și piper?
În jurul meu prea mult albastru
În care-not ca un sihastru
În ochii tăi și în azur
Și-n toată lumea dimprejur:
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din Floare de lotus (2006)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neferis
Dacă-ți pui sabia sub nas
ai putea să mă simți,
gustul nisipului unde eu nu mai sunt
te-ar putea slăbi până la trezire.
Dacă lama se frânge
spărgând frontiera mea de bumbac, e păcat.
Eu sunt dorința pe care ai omis să o dorești
când carnea ta putea încă să se umple de dorințe.
Tu ești mult căutatul asediu fără cetate.
Mâine, dacă oasele care cresc în visul tău
vor ridica scoarța pământului, eu voi fi acolo,
mă vei vedea scurgându-mă în adăpostul din care am plecat
vasul destinului:
Voi învălui furia cu pânza inimii,
Voi scufunda această câmpie în amărăciunea ta,
și voi vindeca.
poezie de Norbert Bugeja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vigonie
Într-o zi, într-o dorință, dintr-o iarna-n care plouă,
Dintr-o peșteră din ceruri, am scos soarele afară
L-am ferit de frig cu palma si cu ochii l-am rugat
Să-și desfacă curcubeul, chiar si-n ploaia înghețată
Să-mi fac scară către mine printre gândurile zdreanță
Si-am urcat, torcând pe trepte gândurile destramate
Am cules bumbac din stele, ignorând a lumii șoaptă,
Te-am găsit torcând la lună, firea-ti pură, firea-ti dreaptă,
Chiar pe creasta regăsirii s-a sfârșit ultima treaptă
Când din gânduri zdrențuite, incurcate-n fir din stele
Te-ai țesut cu firea-ti caldă, tu vigonie în mine.
poezie de Ștefăniță Ovidiu Juncu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața butoiului cu vin
Vântul de primăvară vine dinspre est și nu stă mult timp,
În urma-i rămân doar unde delicate în vinul care umple cupa aurie.
Florile se usucă și cad, petală cu petală miriade.
Ție, frumoasa fată, după ce bei vin,
Ți se îmbujorează și mai mult fața roză.
De câte ori vor mai înflori perii și prunii
Lângă casa vopsită în verde?
Lumina tranzitorie înșeală omul,
Ascunzând în umbră vârsta neputinței.
Ridică-te și dansează
În soarele asfințitului
Cât timp impulsul anilor tinereții este de neînvins!
Ce folos să te lamentezi după ce părul ți-a devenit alb
Ca firele de bumbac zdrențuit?
poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tricoul cu girafă
și-a tras girafa întreagă întreagă întreagă
peste cap dădea bine: în-tâmplător era vară
era
de un întuneric bumbacul ca albatrosul vopsit
negru intens din mările de nisip ale sudului
era
culcat băștinașul în umbrele baobabului în
sânge cu amatorii de safari iubindu-l (?!) o
dată
așa cu tricoul rulat peste cap un turban
ce înăbușă gemete: ecoul întâmpinării cu plată
a unor
străini cu manșete puțin acrișoare și degete
umede la reverul din pergament permanent
are
acum o întreagă girafă textilă de jucărie, o mas
cotă bine înfiptă-n rozeta dorsală, nesigilată:
era
absolut repetabil să nu
se în-tâmple așa...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorul care arde
Ia-mi dorul cu tine
cu gândul la tine iese din matcă
se revarsă cu sete nebună
îmi învăluie întreaga ființă
și mă topește ca mierea în apă.
Ține doru-mi lângă tine
strunește-l ca pe tânărul armăsar
înclinat spre năzdrăvănii
ce-aleargă prin codri virgini
mă lovește când nu mă aștept
mă înclină și mă freamătă asemenea
unui plop tremurător.
Strânge-mi dorul în brațe
vâlvătaie aprinsă
a bumbacului înfoiat
cu chip de ceață lăptoasă
mă pârjolește fără măsură
și mă slăbănogește plonjându-mă
[...] Citește tot
poezie de Vasilica Grigoraș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre bumbac, adresa este: