cărţi şi suflet

Bblioteca din bibliotecă

Prietenul vechi ca vinul
şi rar ca potopul este bibliotecar
îl caut mereu prin cărţi
el însuşi fiind un morman de cărţi
încât nu mai sunt sigur
în care bibliotecă mă aflu
mai ales când nu ne-nţelegem
mă gândesc că de-o muri cândva
din el vor ieşi două suflete
unul al său şi unul al bibliotecii

poezie de Marin Ifrim din Fotografii cu cântec
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih pentru Alina-Julia

A i lumina-n suflet încrustată
L acrimă a nopţii... Minunată,
I nima îţi bate pentru noi.
N opţi şi vise luminezi în cer,
A lbă stea, altar, abecedar.

J ar eşti, strălucind de ireal!
U n album de zâmbete ne eşti,
L eya... Poate cartea cu poveşti,
I ubire, taină, inimă de leu...
A lean, alini de-a pururi plânsul meu.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leac

Cuvintele cu care ne-am oblojit rănile
au pătruns în suflet ca un altoi.
Prin ele durerile străbunilor
ajung până la noi.
În cartea mea colindă
străluminate chipuri de eroi.
Din lacrimile celor mulţi
cresc lăcrămioare,
lgănându-se câmpuri
sub a noastră suflare
Pe-o pajişte cu clipe
se-nfiripă
a sufletului nostru aripă.

poezie clasică de Marin Corneliu Dobre
Adăugat de Alin Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încheiere

Frate, o boală învinsă ţi se pare orice carte.
Dar cel ce ţi-a vorbit e în pământ.
E în apă. E în vânt.
Sau mai departe.

Cu foaia această închid porţile şi trag cheile.
Sunt undeva jos sau undeva sus.
Tu stinge-ţi lumânarea şi-ntreabă-te:
taina trăită unde s-a dus?

Ţi-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?
De la basmul sângelui spus
întoarce-ţi sufletul către perete
şi lacrima către apus.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Esenţă

Ţi-am dăruit toate cărţile pe care le-am publicat,
Trupul şi sufletul, fiecare jupuit şi însângerat.

Şi, totuşi, esenţa pe care ele-o conţin, bunăoară
Chiar într-un singur poem, este deosebit de clară,
Chiar într-un singur poem este evidentă şi-amară:

Pe acest pământ, aici aproape sau departe,
Fără dragoste e numai teama care ne desparte.

poezie clasică de Pearl S. Buck, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desluşire

Voi numi dragostea o şcoală
Care îşi propune
Să-i înveţe pe copii să citească
Inima este cartea folosită în această şcoală
Şi voi numi sufletul
Un copil care învaţă să o citească
Să desluşească legăturile dintre
Veşnicie şi vremelnicie
Cer şi pământ
Viaţă şi moarte
Realitate şi iluzie
Creator şi creaţie

Stai aici lângă mine
E loc suficient
Să aşteptăm veşnicia
În această barcă

poezie de Camelia Opriţa din volumul Insomnii în alb-negru (2007)
Adăugat de Mircea Monu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura

Natura o carte uriaşă
Pictată de Creator cu gândul,
Şi templu e, cu vii statui
Ce-i reprezintă felurite chipuri...
Tu eşti al Domnului copil,
Cu suflet pur, şi inima fierbinte,
Privindu-te, dumnezeirea mă pătrunde,
Şi prin iubire-mi dă hrană, viaţă, nemurire...
În ochii tăi albaştri ca seninul
Zăresc Divinitatea care ne conferă
Doar prin iubire propria-i natură...
Şi doar aşa... descopăr ce e adânc în fire.

poezie de Floarea Carbune (22 noiembrie 1948)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lied

Mă joc cu genialitatea prin ţărână
Şi clopotul îmi tânguie un lied
Vertebra-mi fluieră ca naiul în ţâţână
În note false de broscoi gravid
O carte mâzgălită-n sânge verde
Citesc distrat cu sufletul pe spate
Iubita-mi zgârie-n urechi dezmierde
Frângându-mi nemurirea-n nopţi ratate.

poezie de Mihail Soare din Înger de prisos (2007)
Adăugat de Mihail Soare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poema

Poema ce-o visez trăsare
De mult în sufletul deschis
Oricărui răsărit de soare
Şi-oricărui început de vis.

Poema visului mă doare
Că nu se poate-n ac urzi,
Cum se urzeşte-n fir de floare
Pe o mătase-n zori de zi.

Poema o visez ş-o caut
În toate cărţile cu nume,
Uşoară ca un ghiers de flaut
Şi numeroasă ca o lume.

Poema mi-o găsi culcată
Într-o copaie, din pridvorul
Colibei noastre, legănată,
Cântând o mierlă - cu piciorul.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri (1980)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigraf

Stihuri, zburaţi acum din mîna mea
Şi schiopataţi în aerul cu floare,
Ca păsările mici de catifea
Ce-ncep în mai să-nveţe şi să zboare.

Stihuri, acum, porniţi vă scuturaţi,
Ca frunzele-aurite, pentru moarte.
Pustnicii tineri, trişti şi delicaţi,
Păstra-vă-vor într-un sicriu de carte.

Stihuri de suflet, dintre spini culese,
Îndurerate-n spic şi-n rădăcini,
Pătrunde-ţi, înţelese şi neînţelese,
În suflete de prieteni şi străini.

Şi semănaţi, ca noaptea ce vă naşte,
Sfiială şi-ndoieli unde-ţi cădea,
Acel-ce -ştie, însă nu cunoaşte,
Varsă-ntuneric alb cu mîna mea.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!