calambururi

Nu o să mai scriu

Pentru cine nu mă ştie
Mă numesc Vlăduţ
Fascinat de poezie
De când sunt micuţ.

N-am dorit să ţineţi minte
Date despre mine
Şi ştiţi... jocul de cuvinte
Vine de la sine.

N-am talent, nicio fărâmă
Cu suflet pustiu
Templul meu azi se dărâmă
Şi n-am să mai scriu.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vlăduţ, ai mare dreptate! Jocul de cuvinte vine de la sine. În cazul tău, acest „joc” se concretizează sub formă [...] | Citeşte tot comentariul

Jocul de cuvinte

Ţi-am spus că doar ne jucăm.
Eu îƫi promit ţie orice,
Apoi ne jucăm...
Tu fiind exagerat de curioasă
Ai spus odată DA, la fel ca mine.
De atunci nu ne mai oprim,
Din jocul de-a cuvintele...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul a rămas (lui A. Păunescu)

A fost un trubadur
Un pic bizar
A spus ce a avut de spus
Despre normal că e normal.

În jocurile de cuvinte
Ce au colindat si au iubit
Seminţe, simţăminte
A răsădit si i-au vorbit.

A disperat, a ars
Şi când s-a întamplat
Ca omul să fi murit
Poetul a rămas.

poezie de Mihai Vintilă din Fiare şi Oameni (2012)
Adăugat de Mihai Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre da si nu

Aproape tã cere
între da, între nu;

între noi şi firesc, aproape primã varã;
când privirile noastre se cunosc
şi se cautã,
se iubesc în tã cere.

Între da şi nu s-a nã scut o speranţã
între da şi nu este loc de mai mult.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul

Am învã ţat sa trecem prin timp
în tã cere
cu ani povarã
cu întrebã ri nepuse
purtând în ochi toate mã rile
într-o singurã lacrimã scursã;

dar pe un drum neînceput
- uitat în memoria unui destin -
privirile se vor întoarce
şi vor gã si sensul.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne intoarcem

Ne întoarcem spre noi
când ne pierdem în timp;
înlã untrul clepsidrei plânsul e veşnic.

Ne întoarcem spre doi
în fiece anotimp,
înlã untrul iubirii cu suflet statornic.

Ne întoarcem mereu;
tu şi eu.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este iubirea...

Iubirea-i pe scurt, o lungă istorie,
Slabă din fire dar plină de glorie,
Ca o tulpină de roză cu spini,
Un zâmbet aprins, un pastel de lumini;
Ce e iubirea?... un joc de cuvinte,
Un joc de purtări ades fără minte,
Cheia ce cheamă sentimentele vii,
De tu nu iubeşti n-ai să ştii s-o descrii...
Ia universul în braţele tale,
Strigă iubirea să-ţi iasă în cale!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri in noi

Anotimpuri în noi nesfârşit vin şi trec
precum generaţii;
anotimpuri în noi se petrec,
ne petrec,
din afarã-nspre sine:
primã veri şi seninuri,
tomnatice gânduri, îngheţ, înfloriri;
şi iar generaţii,
de gânduri,
de clipe,
rostiri;

mai apoi,
anotimpuri în noi.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Damn it!"

Şi gândurile mele nu mai respiră de tine.
Mă frământ, îţi caut dată de expirare în suflet..."damn it!", îmi zic iar.
Eşti nelimitat, obşcen îmi apari în gânduri.
Îmi etalezi jocuri de cuvinte cu zâmbete şi priviri năucitoare.
Mă zăpăceşti cum tragi din ţigare... hmm!
Parcă mă inspiri şi expiri cu fiecare fum.
Damn it... încerc să mă adun!
Şi simt cum mă ţes mai adânc în parfumul tău.
Vreau să-mi aparţii, minut cu minut.
Să-mi domini timpul, amorţită, de dulcele tău sărut.

poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de rostire

N-ai putea sã vezi
niciodatã dincolo de rostire,
dacã gândul
cã urmele tale pot fi strã ine
de paşii acestui timp
te va întoarce.

Dincolo de multul acestei clipe
auzi respiraţia plinã a vieţii
în sensuri.

poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!