Poezii despre camioane, pagina 2
Călătoria
călătoresc cu un camion hodorogit
și am cel mai incomod loc
nu știu încotro merge,
nici șoferul nu m-a întrebat
unde vreau să ajung
lumea urcă și coboară din mers
nu văd pe unde trecem,
de fapt nu văd nimic
călătorii se ceartă și se încaieră
pentru cele mai bune locuri
pe al meu nu-l dorește nimeni
într-o seară
șoferul s- răstit la mine:
- coboară că am ajuns la cap!
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Modalități de a muri
Noi n-avem nimic împotriva morții,
Suntem doar împotriva
Unei morți agonizante,
Cum ar fi cea a câinilor loviți
De camioanele care se îndreaptă către Malawi
De-a lungul autostrăzii Harare - Nyamapanda
Sau moartea patetică
A unui pește scos din apă.
Noi n-avem nimic împotriva morții,
Doar că nu vrem să murim
De-o moarte macabră ca cele din abatoare
Sau de-o moarte dezonorantă,
Cum ar fi moartea prematură, subită
A masculului devorat
De partenera călugăriță
În mijlocul dansului sexual.
Dacă tot trebuie să murim,
Să nu murim de-o moarte rușinoasă,
[...] Citește tot
poezie de Dellas Chitekwe, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzia spartă
în iluzia spartă
se descompun castelele toate,
coșmaruri semețe urcă în spațiu,
trec strada camioane grele cu saci plini de visuri
legați la gură, scăldați în abisuri.
o cârpă udă șterge ecouri rămase-n oglindă,
spală pânza goală în febră uitată
și spală și luna desculță, sărată.
albastrul coboară agale
pe secundele lungi fără capăt
și pe tăcerea întinsă ce doare.
lumina se-ntoarce din iarbă,
pe tălpi se depune cocleală de biserică laică.
în iluzia spartă e o pată negrie,
subțire, zvârlită pe albul hârtiei.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din poezie
ți-am făcut o rochie de bal
trena era lungă și încărcată
în camioane militare brodate
pe piept cu semne
ciudate versuri descrise-n vechile
antologii cu fir de aur și vipușcă
roșie în cercuri strânse cu șuruburi
prin iscusite scheme de rochii
din versuri am stors rouă
și visuri cu țipete și soldați
căzuți în genunchi te adorau
în rochia ta roșie, scurtă
necunoscuții loveau piatra
săreau scântei și trăgeau
cu armamentul din dotare
pana era înmuiată în cerneală
aștepta versul poetului
căzut din stelele tăcute
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada căruțelor cu mere
Trec carăle cu mere prin burguri transilvane
și aerul din preajmă miroase a rai pierdut
a paradis surpat sub roți de camioane
în veacu-acesta care de mult a și trecut.
Ce hurducate drumuri v-aduc iar în orașe
căruțe încărcate cu mere și cu cer
a cui este solia ascunsă în lămpașe
ce o purtați prin noaptea orașelor de fier?
V-aud venind dinspre Ohaba De Sub Piatră
prin ceața zdrențuită de faruri și mașini
sar casele din somn și-o stea de fum vă latră
înveșmântând colina cu palide lumini.
Ca printr-un geam cu sticla de lacrimi aburită
sub coviltirul verde al miresmelor de fân
azi-noapte mi-am văzut copilăria ațipită
dusă de-un car cu mere printr-un oraș bătrân.
poezie de Ioan Evu din Somnul în munte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimile Franței
Lacrimile Franței
Demnitari de rang se-adună
În Franța aniversată,
Să serbeze împreună,
Viața-n lumea democrată.
Soldați în marș defilează
La celebrul eveniment,
Când țara aniversează
Trecut glorios în prezent.
La festivități din Nisa
Intră camionul morții,
Cu teroare-n gânduri scrisă,
Păcii să-i îngroape sorții.
Cei veniți la promenadă,
Privind moment de neuitat,
Își pierd viața-n ambuscadă
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Nemuritorii / memorii (14 iulie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terasa de altădată
pe terasa centrală doar porumbeii au supraviețuit timpului,
casele vechi și-au lăsat rănile în pământ
oftând după zilele de glorie precum
primadonele unui alt veac mai blând și mai romantic,
între răsărit și apus se mai poate auzi muzica
de la casa armatei sau te poți întâlni cu tinerii
ce altădată urcau speranțele pe piedestal,
la orele amiezii poți vedea camionul vitrină în care
scafandrii exersau răbdarea și pescuiau blândețea,
mașinuțe legate electric în care se întreceau pruncii
să culeagă stele de pe caldarâm,
în parcul cetății se legau prietenii și dansau corbii,
bărbații jucau mima în oglinda loteriei
sau sorbeau din cești de porțelan indulgența doamnelor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îmi amintesc
în fiecare anotimp circulau
pe bulevarde și străzi
camioane care adunau cadavrele săracilor
sau a vagabonzilor
noapte de noapte
femeile tinere sau bătrâne
cu broboade pe cap
veneau la morgă să-și caute
soții sau fii plecați de câteva zile
și când un bărbat lipsește de acasă
e plecat la curve
ori e mort pe undeva
și e adus la morgă
cadavrele zăceau pe mesele
de tablă galvanizată
cum erau tejghelele de la baruri
unde curgea băutura și sângele
la capătul fiecărei mese era
fixată o conductă care mergea
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Film
Nu, spune Eugen Ionescu, Da, spune Tristan Tzara,
Ce știu eu? Intreb. Nimic, spui tu.
Mult mai de preț e iubirea. Plus fort que la mort.
Rostești, te sărut, rostești, te sărut.
Leșinăm, ne despuiem. Valery se uită printre degete.
Oftezi, gemi, ești un geniu. Mă-mbrac, plec,
Mă face piftie un camion. Rostesc te iubesc.
Tu trăiești, faci mulți copii. El spaima Bărăției, Talpă.
Ce nu e urgisit, ce salbă? Plâng pruncii când îl văd,
Minciună, e vorba de mireasa de sub lună.
O fi herculean fârtatul?
Un Hector însoțit de dracul.
Ori un pitic crescut în două zile.
El face pasul câte zece mile.
Contesa se mira, iar Talpă spuse,
Crăiasă tu vei fi la curți sus-puse.
Până atunci o vom iubi cu toți, pe rând,
Amice pune arma sub oblânc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fapt divers (Baladă)
Zori de zi primăvăratic
La sfârșit de Făurar,
Orizontu-i de jăratic,
Iar câmpul, peisaj rar.
Este pe sfârșite iarna,
Ici-colo, ceva zăpadă,
Făt Frumos și Cosânzeana
Au plecat la promenadă.
Merg obișnuit în rând,
Potrivindu-și pașii lor,
Parc-au citi de curând
Codul Manierelor.
Par în plină tinerețe
Poate că-n Luna de Miere,
Dar respectă cu strictețe
Regulile Rutiere.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Vifornița (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre camioane, adresa este: