Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Poeți | Top autori | Top poezii | Poezii la întâmplare | Adaugă poezie

ciori

Poezii despre ciori, pagina 2

Filozofia griului

Noi suntem români gri.

Sau mai degrabă cenușii.
Cenușii din cerul gurii
și până în orificiile de evacuare.
Nu suntem nici albi
nici negri
și nu tăiem niciodată
coada pisicii dintr-o bucată.
Pentru noi obediența
are o mulțime de nuanțe
de la gulerul jegos
și până la cioara vopsită
precum o blestemată
pisică neagră
fierbând în clor pentru a fi
lbită.

poezie de
Adăugat de Girel BarbuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O gâscă sălbatică rătăcită

Singură, gâsca sălbatică refuză să mănânce și să bea,
iar strigătele ei caută stolul călător.

Cui să-i pese de umbra solitară
pierdută printre miile de nori din depărtare?

O auzi chiar și atunci când dispare din vederea ta,
chemările ei tânguitoare îți străpung inima ca un pumnal.

Jos, ciorile gălăgioase o ignoră:
mulțimi clevetitoare, mulțimi certărețe.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Să fiu stăpânul lumii (după Marius Robu)

Fă-mă, Doamne, seară,
Pană, pe o cioară,
Să mă crăp în trei,
Sub papucul ei.
Să nu fac ce fac,
Dar să mă împac.
Să mă faci stăpânul,
Peste tot românul.
Fă-mă, Doamne, stea,
Să am lumea mea...
Și bătând în lemn
Pe ea s-o îndemn
Să-și ia untdelemn!

parodie de , după Marius Robu (30 martie 2013)
Adăugat de un admiratorSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
ComentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Benjamin Fondane

Cântece simple: Mărior

Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim.
Ciori au bătut văzduhul ca niște cuie și-mi
place-n urechi tăcerea cum scârțâie... Pesemne,
iar au pornit, în uliți, căruțele cu lemne.
Amurg. De-ar bate-n ușă deodată, cineva,
desigur că i-aș spune: intră! și ai intra.
Tăcerea-n noi și-n seara căzută-ntre covoare,
ar fierbe ca un cântec călduț, de samovare.
N-ai întreba nimica și-ai aștepta răspuns —
Ți-aș spune: o lumină din mine s-a ascuns.
Vrei să ți-i pun la sobă pantofii de mătasă?
Ți-aș spune: ai picioare ca iepuri mici de casă;
și vorbele-ar rămâne limpezi și grele-n noi,
ca ciorile surprinse de moarte într-un sloi.
Și mi-ar fi poate frică să nu ghicesc ce-nseamnă
făptura ta, împinsă aicea dintr-o toamnă,
cu capu-n mâni visată, deștept, de-atâtea ori!...
— Am bănuit că-i iarnă afară după ciori,
și-aș fi voit să-l dărui cuiva, ca să-l ascunză,
sufletul, cât o umbră crescută sub o frunză.

poezie clasică de din Priveliști (1922)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cartea "Opere XIV. Baudelaire si experienta abisului" de Benjamin Fondane este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -22.03- 17.62 lei.

Cioara iese la vânătoare

Cioara
S-a hotărât să experimenteze cuvinte.

Pentru asta a imaginat o duzină de cuvinte drăguțe –
Cu ochi limpezi, sonore, bine exersate,
Cu dinți puternici.
Nimeni n-ar fi putut găsi unele mai potrivite.

Ea le-a semnalat un iepure de câmp, iar cuvintele au țâșnit ca din pușcă,
Răsunătoare.
Cioara era Cioară, fără îndoială, dar ce este un iepure?

El s-a metamorfozat într-un buncăr de beton.
Cuvintele se roteau gălăgioase în jurul lui, protestând.

Cioara a transformat cuvintele în proiectile, bombardând buncărul.
Bucăți de beton zburau prin aer – un stol de grauri.

Cioara a schimbat cuvintele în arme de vânătoare și a ucis graurii.
Graurii, în cădere, au devenit nori întunecați.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căderea ciorii

Când Cioara era albă, a decis că soarele era prea alb.
A decis că lumina lui lucea prea argintiu.
A hotărât să-l atace și să-l înfrângă.

Și-a strâns toată puterea în fulgerul unui ghem fierbinte.
Și-a încleștat ghearele și și-a eliberat întreaga furie.
A țintit cu ciocul drept spre inima soarelui.

A râs în sinea-i până și-a atins vortexul cel mai adânc

Și a atacat.

La strigătul ei de luptă, subit, copacii au îmbătrânit,
Umbrele s-au lățit peste tot.

Dar soarele a devenit încă mai strălucitor –
Iar cioara s-a prăbușit, înnegrindu-se, în flăcări.

A deschis pliscul dar nu s-a auzit decât un cărâit întunecat.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru DimofteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cernite ciori...

Se crăpa de ziuă-n luna ianuarie,
solitar treceam prin parcul trist,
în jur pe alei, nici urmă de turist,
doar cernite ciori zburau în vrie...

Cârdul se așeza pe ramurile ude,
în copac atunci când vântul s-a oprit,
cioroii croncăneau sinistru c-au ieșit
din cuiburile lor... rămase nude.

Larma păsărească nu mai contenea,
începuse lupta să-și ocupe locul,
se-mbrânceau cu aripile și ciocul...

Un "maidanez"trezit din somnolență,
prinde a lătra prin parcul desfrunzit,
cârdul de penate negre a muțit...

sonet de (12 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De-oi mai crede-n cucuvele

Big-Bang sau
Little-Bang,
Tot aia e
De vreme ce
N-oi mai pute'
Și n-oi mai vre'
Să cred în ea,
În cucuvea,
Aducătoare de belea
Prevestitoare de bucluc
Când noaptea stă
În vârf de nuc
Și nevăzută
Cântă-așa:
Cucu-vea!
Cucu-vea!

Chiar deasupra
La zenit,
Văd o stea

[...] Citește tot

poezie de (27 aprilie 2004)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ninge într-o vreme

Ninge într-o vreme când n-ar trebui,
Ninge peste mine, peste toate cele,
Ninge peste case, peste morți și vii
Și mai ninge încă-n gândurile mele.

Ciorile de toamnă trec în cârduri grele
Croncănind de foame sau de altceva,
Și-n decorul sumbru ninge peste ele
Într-o vreme-n care în alți ani ploua.

Ori că plouă-ntr-una, ori că ninge greu,
Peste toate anii se grăbesc să treacă,
Până ce cu totul voi uita și eu
Moartea care vine, ciorile ce pleacă.

poezie de (30 mai 2009)
Adăugat de Mihail MataringaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
ComentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Corbii

Din iarna sufletului meu pornește
Un stol de corbi spre zările cernite:
Sunt dorurile mele nemplinite;
... Și-n iarnă cugetarea-mi viscolește.

În gemete pustii se prelungește
Ca-n golul unei vetre părăsite;
... Și corbi sporesc în cete înmiite...
Și stolul tot mai jalnic croncănește!...

Nu văd în zări nici urma unei stele;
Doar viscolul din gândurile mele
Tot mai pornit prin gerul lui mă poartă...

... Iar corbii, presimțindu-și trista pradă,
Spre inima-mi pe jumătate moartă
Își năpustesc sălbatica grămadă...

sonet de din Statui - Anotimpuri (1914)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu poezii despre ciori, adresa este:

Distribuie
 
 
Creează cont | Ai uitat parola?
Ce vrei să afli azi? Pune o întrebare acum! Din orice domeniu.

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook