cocoşi

Coco

Auzi tu Coco
cum cântă cocoşul
dimineaţa cocoţat
şi tu stai cocotă
în haine cocolită
vezi tu Coco
cum zboară cocorul
ca un cocon
peste dealul cocoşat
adoptă şi tu stil rococo.

poezie de David Boia (11 decembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şefului meu, prof. D.I. Săndoiu (pamflet)

Casa ta e "oficina"
Unde cântă doar găina,
Iar cocoşul, "voiniceşte",
Stă pe ouă şi cloceşte.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (10 iunie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul "trufaş"

Doi cocoşi peste coteţ şefia-şi disputau,
Pentru-ntâietate-n curte s-au luat la luptă,
După-nverşunata competiţie, ei calmi se-aflau:
Regele trufaş pe gard, iar învinsul din coteţ salută.

Vulturul văzându-l pe cocoş pe gard,
Îl înhaţă ca o mult uşoară pradă,
Din învins, umilul ajunge să se vadă
"Şeful" găinilor şi "deşteptătorul" de pe gard.

Morala: Îngâmfarea este dăunătoare caracterului, ducând la pierzanie.

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un târziu

Într-un târziu
Vine şi poezia.
După frământări de o noapte,
Spre ziuă.
(Pe la cântatul cocoşilor de ziuă).

- Ceva nou? întreb încercănat.
- Nimic.
- Atunci de ce-ai mai venit?
- Ca să-ţi fac o viaţă mai frumoasă, zice.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogu Pintenogu

Rosu, sprinten,
Alb la pinten,
Uite Gogu,
Pintenogu!...
Prin ogrăzi şi prin urzici,
Între pasările mici,
El e cel mai mare-aici!

Cât e vară — cucurigu!
Cucurigu — când dă frigu',
Cine-i frate, dumnealui?
Cum îl cheamă?
Poţi să-mi spui?

poezie de Cicerone Theodorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gazde mari nu mai dormiţi

Gazde mari nu mai dormiţi
Lilioară trandafir
Că nu-i vreme de dormit,

Da-i vreme de colindat
Şi cocoşii au cântat

Da-i vreme de-mpodobit
Şi Crăciunul a sosit

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul

Cocoşul, junghiat, mânji cu sânge
Drumeţl ce-i servise drept călău.
Pictura penelor o clipă plânge
Un cucurigu falnic, din ecou.

De-o parte capul, pleoapele ce-şi strânge,
De alta trupul, pâlpâind spre hău,
Iar gospodina mâinile nu-şi frânge:
Ea l-a hrănit, era cocoşul său.

Şi treci pe lângă scenă, pe retină,
Fixându-ţii, fâr' să vrei, decapitarea.
Dar jalea ţi-o bruiază o maşină.

Alt trecător la tine o să vină,
Cu ordin ca, distrat, să-ţi ia suflarea...
Spre sacrificii mici, executarea!

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine a trezit Soarele?

Visele tropotind către ultima stea?
Creasta cocoşului ridicând glas
Către cuibul cerurilor?
Sau poate doar
Dorul meu de lumină?

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În dimineţi de vis

În dimineţi de vis, sentimentale,
Fără de farduri... fără de rimel,
Ascunsă-ntre mătăsuri şi petale
Te va trezi cântând... un cocoşel.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Găina holteiului

Stând cuminte pe cuibar, ea-i numai o găină,
Dar ţeluri mai înalte-o chemă grabnic mult mai sus.
Se saltă-n zbor deasupra cuibarului, pe streaşină
Unde-i un cocoş – şi-alte ţeluri mai înalte, deocamdată, nu-s.

poezie de Tabb, John Banister, 1845-1909, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!