Poezii despre copilărie și învățătură, pagina 2
Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas
Și azi în mintea mea răsună
glasul tău de altădată,
când îmi spuneai:
"Hai copile! Hai adună,
minte pentru viața toată!"
Mi-ai spus cuvinte ce-au rămas
și viața mi-au călăuzit.
La fel ca tine am dat glas
către copilul meu iubit.
Această sfântă învățătură
tot omul să o însușească!
Transmisă din gură-n gură,
pe oameni să-i definească.
poezie de Dumitru Delcă (29 septembrie 2022)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua copilăriei
Plouă încet, plouă din zori.
Dar ce frumos este să zbori...
Printre picături de ploaie,
Copilăria este mult mai vioaie.
Învață mult și multe de la natură,
Viața-i frumoasă, trecătoare și dură.
Fii fericit mereu acolo unde ești,
Nu înceta niciodată să zâmbești!
Indiferent de vârsta pe care o ai,
Copilăria este drumul către Rai.
Nu înceta să speri și să iubești.
Bucură-te de viață cât mai trăiești!
Prin starea de spirit întinerești,
Nu uita că doar fizic îmbătrânești!
Sufletul rămâne aprins ca o făclie.
La mulți și minunați ani, copilărie!
poezie de Ovidiu Kerekes (1 iunie 2021)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Părinților dragi
Anii au trecut pe nesimțite
Ne-au adus clipe fericite
Acele de dascăli și părinți
Și iată-ne ajunși cărunți
Inima tot tânără rămâne
Are un dar al ei anume
Lumea copiilor ce-o înconjoară
E un balsam de primăvară.
Ce are darul să îmbie
Univers de copilărie.
Copiii au simțământ aparte
Rămâi modelul lor în fapte
I-ai deprins cu cele bune
Sunt buni și receptivi din fire.
Buna cuviință se învață
Ăsta-i darul pentru viață
Șansa de-a avea model
[...] Citește tot
acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pudoare
Frumoasă ești, de-ai rămânea copil
Să mă înveți cum timpul se amână,
Să ne jucăm tăcuți într-un azil -
Bătrân mă simt, abia de-o săptămână.
Și te sărut pe tâmplă și pe mână,
Și mă privești, de parcă-ncetișor
Se roagă apa rece din fântână,
Să-mi dai pudoarea ultimului zbor.
Eu te-am găsit naivă pe câmpii,
Te-am adunat la ghemul vieții mele,
Când Moș Crăciun împarte jucării,
La doi nebuni cu ochii în podele.
poezie de Gheorghe Pruncuț
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copile, prețuiește
Prețuiește viața, prețuiește timpul!
Nu pierde speranța, aici e Olimpul.
Prețuiește omul, prețuiește țara!
Prețuiește rodul și înfruntă fiara.
Omul te învață, țara te înalță.
Rodul te hrănește, fiara se îmblânzește.
Nu pleca afară! Aici ai tot ce vrei.
Ești stăpân pe țară, ești viitorul ei.
poezie de Dumitru Delcă (20 noiembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gând despre viață
Trăim
conduși
după o carte
abecedar
al vieții
după moarte...
Citim și învățăm
a scrie
despre târziu
și veșnicie...
Ne naștem
și bocim
ca prunci
în varii situații
ne ridicăm
la cer
ca pământeni
bociți de alții!...
poezie de Gheorghe Gurău (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va fi fost...?
Va fi fost învățătoare? Nu se știe.
Sigur, un copil va fi a avut.
Mama îl învață tot ce știe.
Până la sfârșit, de început.
Și învățătoare e de-o viață,
Și-a rămas, și primăvara, Doamna -
S-a născut ca far de dimineață,
Clasei ei de stele-nalte - mama...
poezie de Liviu-Florian Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biblică
lui Ion Breazu
Amiaza e dreaptă. Liniștea se rotunjește albastră.
Zboruri spre ceruri cresc.
Glasuri se irosesc. Ființe se opresc.
Vițelul în trupul vacii îngenunchează
ca-ntr-o biserică.
Maică Precistă, tu umbli și astăzi râzând
pe cărări de jocuri de apă pentru broaște țestoase.
Între ierburi înalte și goale
copilul ți-l dezbraci
și-l înveți să stea în picioare
Când e prea rău
îl adormi cu zeamă de melci.
Pentru tine lumea e o pecete
pusă pe-o taină mai mare:
de aceea mintea nu ți-o muncești
cu nimic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ai știut
Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă și supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri și sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învățat multe în viață,
când eram neputincioasă.
Tu ai știut să-mi atingi sufletul,
când alții au știut să mă rănească.
Tu ai știut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.
poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bâlciul
Mă ia de mână copilăria
Și zice:
-Hai să mergem până
La bâlciul albastru din cer!
-N-am cu ce!-îi răspund-
Nu mai am decât
O lacrimă, un surâs
Și um dinte de aruncat
Peste casă...
-Și totuși, hai să mergem
Până în văzduh,
Să ne dăm de-a dura
Pe toboganul norilor
Până într-o altă zi...
-N-am cu ce! - îi strig
Tu nu vezi cât
De departe și de târziu
Am învățat să visez?
Tu nu vezi că eu zbor
Altfel - pe dinăuntru!
poezie de Daniel Zaharia
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și învățătură, adresa este: