Poezii despre copilărie și săniuș, pagina 2
Ultimul vis
Moșul încărcat de milenii
în sania trasă de reni,
în atelele albe
în horă de îngeri
coboară spre sat.
În cenușa din vatră
o palidă limbă de foc
sărută pereții în alb.
De prea multă așteptare
pe patul din scândură
copilul adoarme visând
în fum de tămâie
și lumină...
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ninge spre oameni de zăpada
Ninge spre oameni de zăpadă
Ni se oglindește chipul
Să fim iarăși copii, un vis realizat
Se bucură cerul,
Se bucura pământul de atâta zăpadă
Te bucuri și tu copila cu ochi purpurii
Să punem cărbune și morcov și aur
Și în gura omului de zăpadă un spic de grâu,
Încolțit din glastra casei, ținută la geamuri
un pic de visare un pic și mama ta e copilă Și tu ești copilă!
Sania trage timpul spre norii de argint
Se trezește noaptea în icoane și ninge un pic
fulgi colorați înfășurați în basmale în iele în cosânzene de poveste
Și fulgul coboară și urcă la cerul albastru
La cerul stingher, la cerul senin al ochilor tăi, iubito
Ninsoare în ochii omului de zăpadă.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Du-mă, săniuță
Du-mă, săniuță cu tălpici de lemn,
Într-un colț de lume unde te îndemn...
Pe un deal, departe, nalt și-nzăpezit,
Pe unde mi-e dor și am copilărit,
Urcă-mă pe podul cald de scândurele,
Și zboară cu mine prin iernile grele,
Să mă duci degrabă unde îmi doresc,
Înapoi prin ani, să mai copilăresc!
Lasă- mă acolo dar să stai cu mine,
Ce m-aș face eu, iarna, fără tine???
Să urcam pe deal și cu-n fluierat,
Să adunăm în fugă copiii din sat!
Să ne tăvălim, bobul să-l formăm,
Peste derdeluș cu toți să zburăm!
Și când vine timpul sa ne odihnim,
Omul de zăpadă să îl construim!
În râsete și glume și uzi pân' la piele,
Treceau multe zile, cum să uit de ele??
Când intram în casă serile târziu,
Era întuneric și satul pustiu!
[...] Citește tot
poezie de Teodora Dumitru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iarna-mireasa mea bolnavă
Mi-aduc aminte de copilărie:
Ce alb ningea un suflet incolor!
Astăzi numesc idiosincrasie
Că nu eram, de boli, înghițitor.
Alb, îmi aduc aminte de iubire:
Nici nu spuneam că sunt îndrăgostit,
Cu toate că vorbeam cu-ntreaga fire
Despre medicamentul înghițit.
Și-acum, când povestesc la lumea toată
Cum ninge alb un suflet colorat,
Mă simt o sanie abandonată
De un copil pe care l-a uitat.
Și-n fața morții albe regret, bolnav cernit,
Că nu-s medicament și nu pot să mă-nghit.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 decembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăbovește Moș Crăciun?
Moș Crăciun nu zăbovește
Chiar zăpadă dacă nu-i,
Sania își pregătește
Sus, în vârful muntelui!
Și când se coboară-n vale,
Zboară, zboară, sănioară!
Nimeni nu îi stă în cale,
Este iute, iute zboară!
Așa Moșul reușește
Pe la toți, la toți, să treacă.
Stă puțin - și iar pornește,
Înhamă renii - și pleacă!
Dacă ești puțin atent,
Moș Crăciun este văzut.
Dacă nu, ești repetent,
Pe Moșul - nu l-ai crezut!
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Radu Bunei (24 decembrie 2013)
Adăugat de Radu Bunei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă
Revărsarea lină a ninsorii
este o continuă alunecare a visului.
Urc pe fiecare fulg care coboară
până la prima ninsoare a copilăriei...
Acolo mi-am regăsit săniuța...
ruginise...
Ulița cu garduri de lemn
era neumblată.
Copilăria era în fiecare fluture de zăpadă.
M-am grăbit să întâmpin soarele,
răscolind bolțile nalte ale cerului
în căutarea copilăriei.
Aer e timpul nevăzut ce bate în turnul
de cărbune al artistului.
N-am uitat cât de mult m-a durut
un refren abandonat, în stare de funcționare.
Cheltuim energie pentru a îndura
anumite situații, considerând că
suntem puternici, când cea mai potrivita
alegere pe care o putem face este
[...] Citește tot
poezie de Camelia Oprița din Universul Iubirii (6 decembrie 2018)
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele în noaptea de Crăciun
Aceasta este prima mea noapte de gardă,
Noaptea de Moș Ajun.
Copiii dorm cu toții sus, în paturi calde,
Iar eu păzesc ciorapii și brăduțul de Crăciun.
Ce se aude... umblă cineva pe-acoperiș?
Să fie-un șoricel sau mâța mustăcioasă?
Coboară oare cineva pe horn?
Un hoț cu barbă mare,
Cu ditamai sacul, a venit la furat la noi în casă.
Mârâi, latru,-l mușc de fund.
Hoțomanul țipă, sare în sanie, vrei, nu vrei;
Îi sperii ciudații cai, care-o zbughesc în zbor nebun.
Am băgat groaza-n toată gașca de derbedei.
Acum în casă este iarăși liniște și pace.
Ciorapii sunt în siguranță, cum se vede.
Cât de bucuroși vor fi copiii dimineață
Când vor vedea cum am păzit brăduțul verde!
poezie de Shel Silverstein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâine e Crăciun
Copiii stau cuminți în pat
Azi, în seara de Ajun
Ei știu că Moșul va veni
Ei știu că mâine e Crăciun.
Moș Crăciun în sanie urcă
Va intra pe porți, pe uși
Cu un sac cam mare-n cârcă
Ajutat de spiriduși.
Când ajunge lângă brad
Cel în roșu îmbrăcat
Roagă-te să-ți dea cadoul
Darul cel mult-așteptat.
Vor veni colindători
Pe noi toți să ne încânte
Cu colinde și cu flori,
Să zâmbească, să ne cânte.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine-i Moș Crăciun, mămică?
Dintr-o cămăruță mică,
Se-aude un glas de copil:
- Cine-i Moș Crăciun, mămică,
Și de ce vine tiptil?
Auzit-am c-are barbă,
Săniuță, spiriduși...
Apoi, pruncul o întreabă:
- Și de ce poartă mănuși?
Cică are nasul roșu,
Că vine din depărtări...
Micuțul, curios de Moșu',
Continuă cu întrebări:
- Și de ce toți copilașii,
Așteaptă venirea lui?
Fetițele, băiețașii,
Stau în jurul bradului?
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul pare dintr-o...
Anotimp fără zăpadă,
fără țurțuri pe la streșini,
fără viscol și nămeți,
fără foc în sobe de...
pământ, fără fum, fără...
miros de jar mocnind,
fără pita de pe... plită!
Unde ești... copilărie,
unde sunt copiii toți,
nici o sanie pe pârtie,
nici-un animal prin curte,
nici-un pui de Om!
Totul pare dintr-o...
altă lume, nici-un lac...
nu-i înghețat, nici-un...
geam de la fereastră...
nu-i pictat cu flori de...
iarnă, nici o iarnă...
[...] Citește tot
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre copilărie și săniuș, adresa este: