Poezii despre descreștere, pagina 2
Icre de mancurtia
nu am succes! spuse
poetul trădător cu sine
se duse
la supermarket: să întoarcă pe os
raftul cu icre reduse
la jumătatea stricată (?!)
a feței lui dinspre mamă
a cefei lui dinspre tată
se duse
cum s-ar prelinge o rană
dintr-o pungă vidată
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf
În umbră de nuc
Se născu un "Cuc"
Cu un scop anume;
Să-și strige pe nume
Umbletul năuc
Prin această lume,
Unde se reduc
Toate la un nume
Cu un scop anume,
Prin care apuc
Toate de se duc
Sub umbra de nuc,
În cântec de cuc,
De parte de lume.
poezie de Ioan Hapca din Reflecții (3 februarie 2020)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
La apus
Orizontul se naște in ochii tăi
căprui pământul li se inchină la picioare
subțiri se-ntrevăd printre gene
delicate raze de lumină
ce descresc încet spre buze
trandafirii ușor se sting
iar atunci când sunt cu tine
iau apusul in brațe
și-l simt tremurând
poezie de Valentin Cojocaru
Adăugat de Riana Sardau
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epiotaf
La umbră de nuc
Se naște un cuc
Cu un scop anume;
Să-și strige pe nume
Umbletul năuc
Prin această lume,
Unde se reduc
Toate la un nume
Cu un scop anume,
Prin care apuc
Toate de se duc
Sub umbra de nuc,
În cântec de cuc,
De parte de lume.
Ioan Hapca- zaragoza
02/03/2019
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Marin Oprescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De voi pleca
De voi pleca, să nu fii tristă,
Mă vei uita ușor, ușor,
Nu ai nevoie de batistă,
În suflet... n-am să-ți rămân dor.
De voi pleca... îți las păcatul
Și nemplinirile... arunc,
Răstoarnă tu, de vise, patul
Și scaldă gânduri în adânc.
De voi pleca, fii fericită
Iadul m-așteaptă și mă duc,
Nu vreau iubire ne-mplinită,
Nu vreau să fiu, un eunuc.
De voi pleca, voi vinde vise,
La pret redus de bună seamă
O poartă voi lăsa deschisă
Și nu voi cere, deloc, vamă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță din Cioburi de vise
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melodrama
E grav,
Se scufundă notele în abis
pe un fundal monoton,
L-aș reduce c-un semiton,
Dar deja sunt pe minus.
E haos pe portativ,
sonete încâlcite,
Melisme pe canalul auditiv.
Instrumentalul e sărac,
ca și background,
Și-a pierdut din intensitate,
E melodrama visătorilor în noapte.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vizibilitate redusă
De jur-împrejurul Mării Negre nimic nu mai era ;
n-am mai strigat pe ce neprihănire
se opriseră ochii împrăștiind cenușa,
grațioase, șapte luni pluteau în derivă
și ultima dorință aluneca odihnindu-și brațele
deprinse să te cuprindă.
Guvidul mirosea a piatră proaspătă,
leii-de-mare, a lei,
planctonul mirosea a pitură,
viața mirosea a varec răvășit de furtună.
Un monument de marmură albă
s-a ridicat atunci în adâncuri,
ai râs, îmi amintesc,
cu toată făptura tristeții, suavă,
ca nimeni, fisura, curând,
să nu vadă.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memorie selectivă
de o mie de ani
apa suferă
ca și vântul ce mângâie spaima
ierbii spălată de ploi
umbrele macilor așezate
pe tăciunii din galbenul bobului
respiră aduceri - aminte
de o mie de ani
doar liniștea noastră
crustă coaptă din țurțuri de raze
rămâne împietrită
pe strâmba cale redusă
a flăcării mari
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecând de acasă
Locurile străine ajută mintea să plutească-n libertate
Și te reduc la la o asemenea simplitate
Încât e de ajuns dacă vei ști
Doar cuvintele: "Noapte bună", "Bună ziua, dumitale"
Și "Merci".
Nu vei avea habar și nu vei rosti:
"Viața mea este sfâșiată între indubitabile incertitudini existențiale."
poezie de Garrison Keillor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exodul moldovenilor (BBC: Moldova - țara a cărei populație descrește cel mai rapid din lume)
... Vezi moldovenii cum se duc
Pe drumuri care parcă curg
Pe drumuri care n-au întors
Pierdute-n albăstrii de bolți
Vezi moldovenii fug și fug
De foame, sărăcii și jug
De comuniști și procurori
De bruma care cade-n zori
Nefericitul meu popor
Nu mai încape-n țara lor
De vânzători de Dumnezeu
Adăugat la rest mereu
De secole asemeni chin
N-a fost mai mârșav și mai fin
În țara doinelor de dor
Ca musca moldovenii mor...
poezie de Iurie Osoianu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Dasha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre descreștere? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre descreștere, adresa este: