Poezii despre donații, pagina 2
Un nor
privind la zăpadă
cum se face
om și stă să cadă
grămadă or
donată în patima iernilor (?!), în
cetinește atât
timp cât se află deasupra
brazilor -
creneluri în ceața străpunsă de soare -
privește
cum se topește,-n urât,
albul zăpezii
timp de-o viață în
trecătoare
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec stelar
ea vine de departe
din zodia fecioarei
unde coaja crăpată a lunii
are gust de marțipan...
când calcă pământul
toamna face donații considerabile
noilor născuți.
... și e frumoasă!
mult prea frumoasă pentru o femeie
trecută de prima tinerețe
care nu știe să spele aripile îngerilor
cu detergenți.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, Dragoste...
O, Dragoste, tu unde ești?
O, Dragoste, frumoasă și curată,
O, Dragoste, ca din povești,
Atât de dulce și de fermecată.
Tu ești Regina Fericirii,
O donație pentru toți,
Tu ești esența nemuririi
Și voia buna între soți.
Ești sfântă, caldă ca un soare,
Ce sufletul ne încălzește.
Fără de Tine totul moare,
Iar tot cei viu se ofilește.
Cu Tine viața-i mai frumoasă,
Și cerul e mai luminos.
Cu Tine pâinea-i mai gustoasă,
Iar soarele-i mai călduros.
[...] Citește tot
poezie de Petru Plătică
Adăugat de Petru Plătică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar un trandafir
Mi-am donat trupul pentru progresul științei.
Cu toate că nu voi fi acolo
pentru a nota descoperirile făcute,
îmi pot imagina pe studenții
aplecați deasupra mea:
"Doamne-Dumnezeule, acesta este un ficat?
Și cele două conopide tutunii sunt plămânii?"
"Da, domnule, o mostră perfectă care arată
modul în care nu trebuie să trăiești."
"Dar ce ne puteți spune despre creier?"
"Din păcate, creierul... mă îndoiesc că acest exemplar
a avut vreodată așa ceva." Asta-n vreme ce extrage
cu cleștele doar un trandafir.
poezie de Leland Bardwell, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
A scrie
e ca și cum ai dona sânge.
Poate
chiar ajută pe cineva.
Poate cuvintele mele
sunt vitale
cuiva.
Poate
cuvintele mele
restabilesc pulsul
credinței tale.
Credința într-o nouă, mai bună,
Lume a Cuvintelor.
Sau, poate,
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Visul
american s-a spulberat în fumul
gărzii naționale și-n gloanțele
poliției aban
donate străzii nervoase
risipă de violență și rasism
au îmbrâncit democrația în orașe
visul tăiat în clișee hollywoodiene
cu morți adevărați ne
fardați de echipele de filmare
a ziariștilor țintă piept
s-a creionat vocea durerii
bande huliganice fac dez
ordinea în noul vis american
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Donez durerea
Rimelul noroios imi sapa santuri in obraz
si vantul sec se-amesteca in parul meu.
Fugeam in rochia neagra printre brazi,
Simtind batand in spate-un soare cald si greu.
Imi dau mizeria din suflet ierbii,
Cu lacrimi voi satura tot pamantul.
Las jalea si durerea demonilor negri
Murind de amnezia ce-mi ucide gandul.
poezie de Roxana Matiasi
Adăugat de Beatrice Coman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec vechi de lună nouă
cuvintele
despicate în patru
îi traversează inima,
ca urzeala unei velințe
scoasă la mezat.
sub toate aspectele ei,
viața i-ar încăpea într-o suflare
dar alege să tragă-n piept
norii albi și pufoși
unde păsările își cuibăresc zborul.
- Doamnelor și domnilor
să înceapă licitația!
fondurile strânse
vor fi donate
celor ce n-au cunoscut,
până acum,
inefabilul!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
și așa-mi vine
din când în când să te
donez unui muzeu
de minuni în viață
îmi ești dragă de-mi
vine să te cioplesc în piatră
și să te acopăr cu cel
mai abject sărut dat de-un păcătos
o să umbli împăturită-n
deznădejde și minciună
și așa-mi vine de multe ori
să te învălui-n mii de straturi
foițe de ciocolată
și să mă transform
într-o languroasă langustină
așezată lângă o lămâie
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vaccin vital
De când te iubesc... și nu-mi mai trece!
La farmacie n-or avea ceva?
Doar n-o să mor dintr-o simplă iubire!
Ăștia se laudă cu știința lor,
Dar n-au fost în stare să descopere
Cel mai important vaccin: împotriva iubirii!
Uite, eu sunt acum maxim infestată;
Sunt dispusă să donez sânge, probe ADN, tot ce e necesar,
Ca, cel puțin, împotriva iubirii neîmpărtășite,
Să fim protejați!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre donații, adresa este: