Poezii despre empatie, pagina 2
Istoria
Istoria poate fi mag
Cu percepte și toiag.
Poate fi învățător
Pe post de îndrumător
Sau un purtător de steag
Înarmată cu ciomag
Ea nu poate fi lehuză
Dar poate fi călăuză
Tratată cu simpatie
Ea devine empatie
Ne definește statutul
Și dezvăluie trecutul
De cele mai multe ori
E scrisă de învingători
Poate formula acuze
Dar nu ne admite scuze.
poezie de David Boia (9 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox trist
Să-ți spui adânc că-i bine,
că oameni răi, nu sunt..
Și că trăim în țara-n care
călăi nu sunt pe drum.
Să crezi in oameni, că-s calzi și buni ca tine...
Să uiți de suspine
și de frica
ce-ți face sufletul ruine.
Să ai speranță-n ceilalți,
să crezi in ajutor,
să crezi că și alții au suflet empatic, cald și iubitor.
Dar, realitatea-i crudă...
Și-ți sfâșie inima
suflete pierdute,
pe-un drum fără sfârșit,
cu inimă de înger...
Curmate negreșit,
de ~EL~ și voi sistemul,
ăsta...
care nu..
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile iubirii
clipe desprinse din zidurile timpului
adună-n poala nopții zâmbete de stele
iubirea ce mă poartă pe-aripa visului
destramă coșmarul gândurilor grele.
fluturi zamisliti ca-ntr-un joc entropic
invadează inima și sufletul flămând
de mângâieri exotice cu scop filantropic
sărută-mă iubite să mă auzi cântând.
mă topesc în consistența unui ecou
urc trepte de lumină către un extaz
cerul mă îndeamnă să am suflu nou
să răzbat prin viață precum un viteaz.
mă simt curcubeul pictat în tablou
empatice culori îmi țin sufletul treaz.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum nu mă puteam opri să-mi trag sufletul
Cum nu mă puteam opri să-mi trag sufletul,
Moartea, într-o noapte,
A oprit caleașca și mi-a cerut s-o-însoțesc
În Eternitate.
Am călătorit la pas nu se grăbea de loc,
Iar eu am renunțat, din empatie,
La munca mea și la răgazul zilnic,
Spre-a fi-n acord cu-a ei curtoazie.
Am trecut de școală, unde, în aprigi,
Competiții se-încordau copii;
Am trecut de lanurile-aurii,
Am trecut de-apusul soarelui.
Sau, mai degrabă, ea ne-a trecut pe noi;
Cu roua, am început să simt un fel de frig în oase,
Rochia mea era mult prea subțire,
Acoperământ, doar șalul de mătase.
[...] Citește tot
poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiți !
Trăiți cât mai frumos, cât mai curat,
Că de murit, nu e nici o scofală,
Aici ești om sau nu, ești onorat,
Ostracizat, cu fală, fără fală...
Trăiți în așa fel încât oricine
Să aibă-n voi doar un frumos exemplu,
Nu ține de ceilalți, de tine ține!
De nu ești drept, degeaba mergi la templu...
Trăiți cu dragoste de oameni, empatie,
Fiți săritori, politicoși, galanți,
Nu vă lăsați cuprinși de apatie,
Și nu vă numărați printre perdanți!
Trăiți cu fapte care dovedesc credință
( Credința fără fapte este moartă )
Nu vă lăsați cuprinși de neputință!
Sunt prea mulți care lanțuri grele poartă...
[...] Citește tot
poezie de Petrică Conceatu (26 octombrie 2019)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturare de aripi în frig
ascunde-te în singurătatea ninsorii,
povara unei depărtări se împarte la doi,
pe obrajii tăi sunt urmele amândurora,
a trecerii prin închisoarea iernii,
acum oamenii de zăpadă au devenit
mai empatici
decât cei adevărați,
acum,
oamenii își caută inimile înghețate
prin cenușa caselor,
în iarna inchiziției absolute,
lacrimile sunt prohibite,
poți plânge cu ceara fierbinte
a lumânărilor aprinse de Crăciun,
poți plânge trecerea anilor
de fum
pe umărul meu translucid,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi
A fi nu e totuna cu a exista.
A fi este mai mult decât a exista.
A fi este ceva desăvârșit.
A fi e faptul împlinit.
A fi este dorința realizată.
A fi este natura întrupată.
A fi e scorul minții.
A fi e rodul muncii.
A fi e tot ce noi simțim.
A fi e tot ce construim.
A fi e viața oglindită.
A fi e timpul convertit în faptă.
A fi e absolutul.
Dincolo de a fi e nimic,
E vidul.
A fi om este mai mult decât
A ființa ca om.
A fi om înseamnă empatie și dăruire.
A fi om înseamnă iubire.
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Alionte (27 noiembrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vecinicie cu fluturi de lumină
Luna a secerat ogorul de zăpadă.
Fără putință de învins,
doar în acolada sufeltului,
o inefabilă iarnă
în care amintirile,
cu sublimul lor imaculat,
suferă de insolație.
Cu buzele fierbinți
întinse după fluturii plăpânzi
care ne aduceau din ce în ce mai aproape
în cuvinte puține
și foame infinită
în respirația sângelui,
am învățat să fim.
Frenezie cu mistuire empatică!
Fără obligații contractuale,
dar...
[...] Citește tot
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trista grădină
Grădina mea e tristă, căci venit-au
Jivine să o calce în picioare
Fără să-ntrebe nimeni de dorit-a
A viețui, sau dacă vrea schimbare
Grădina mea-i uimită, i se pare
Că agresorii-i sunt prieteni buni,
Că primul... și apoi ce mai apare
Sunt drept stăpânii ei, de la străbuni
Grădina mea, mirată, moare-ncet
Cu o tristețe-n suflet infinită,
Gândindu-se că s-a păstrat concret
De-a ne hrăni și pentru-a fi iubită
Grădina mea mă strigă cu glas stins,
Simțindu-mi empatia implicită,
Să-mi fie mie patrie și vis
Ce se-mplinește-n inima-mi rănită
[...] Citește tot
poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu și câteva ierni pictate
Câteva ierni pictate cu dragoste,
câteva ierni de sentimente frapante.
Fire nostalgică, empatică și caldă
visătoare incurabilă totodată.
Mă uit la fluturi, flori și stele
Care-i diferența dintre ele?
Tăcerea mea vorbește...
Acum, de un dor nemărginit.
Ah, copilărie floarea mea de dor,
unde te-ai ascuns? În care colțișor?
Unde-i copilul de altădată?
Pur ca un bob de rouă, ca o floare îmbujorată
cu praf de stele presărată...
Dau buruienile pline cu otravă de-o parte,
te caut cu auzul, cu vederea, ostenită de puteri
n-am dat de tine nicăieri.
Dar, aud un murmurat,
vântul îmi șoptește tainic:
"Copilul pe care-l cauți nu e pierdut,
este adânc în sufletul tău ascuns!"
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre empatie, adresa este: