Poezii despre frumusețe și inteligență, pagina 2
Superman
Poate n-alerg ca glonțul de tare
Poate nu-mi trag puterea din soare
Poate n-am forță ca trenu-n mișcare
Când sunt lovit, poate că mă doare.
Poate nu pot să urc pe-o clădire
Poate c-aș vrea să dorm în neștire
Însă când tu ai nevoie de mine
Alerg ca săgeata ca să-ți fie bine.
Cu tine-aș sta noaptea, cerul să-l privesc
De toată tristețea să te izbăvesc
Și grijile tale să le-ndur cu tine
Și toată tristețea să o iau cu mine.
Nu sunt deștept, nici nu sunt faimos
Dar când îți văd zâmbetul frumos
E ca și cum marea-aș admira
Și Superman rămâne-n urma mea.
poezie de Ben Estrada, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Ești mai sărac cu duhul
Sau ești un om deștept,
Ai inima de gheață
Sau simți o torță-n piept,
Nu te iubește nimeni
Sau ești divinizat,
N-ai bani nici de mâncare,
Sau ești super bogat,
Ești ticălos, nemernic,
Sau bun și generos,
Urât ca o maimuță
Sau ai un chip frumos,
Ești gras și scund sau poate
Ai trupul zvelt, înalt,
Oricum ai fi, ești numai
O umbră pe asfalt.
poezie de Octavian Cocoș (13 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul e deșertăciune, zice predicatorul [All is vanity, saieth the preacher]
Eram deștept, faimos și iubitor,
Și sănătos, cu trupul tinerel;
Din orice vie luam câte-un ulcior,
Mă dezmierdau contururi fel de fel;
Inima-n ochi frumoși lucea firesc
Iar sufletul simțeam că-i afectuos;
De desfătări și tot ce-i pămânesc
Mă bucuram precum un prinț fălos.
Încerc să număr zilele ce-au fost
De care încă pot să-mi amintesc,
Să văd dacă în viață e vreun rost
Ce m-ar putea tenta să mai trăiesc.
Dar nicio zi n-a fost, și niciun ceas
Să simt plăcere fără de amar;
Nicio ispită brusc nu m-a atras
Să n-aibă fiere-n luciul ei bizar.
Șarpele-n câmp, cu vrăji și cu talent,
Inofensiv devine imediat;
[...] Citește tot
poezie celebră de Byron, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf pentru o doamnă drăguță
Orele i-au fost firișoare-aurite de nisip
Desfășurate-n franjuri, în vârtejuri și-n inele;
Alunecându-i calde, anotimp după anotimp,
Din mâini; înfipte-n zidurile unor mici castele.
Zi strălucitoare peste zi strălucitoare
Rostogolite-n debandada unui curcubeu,
Pentru că ea le-a catapultat, nerăbdătoare,
Pe toate-n rigola actului extemporaneu.
Lăsați-i o floare pe mormânt și vedeți-vă de drum,
Scutiți-o de-a milei voastre greutate;
Ea e fericită, fiindcă știe-acum
Că țărâna ei este frumoasă peste poate.
Puneți-i pe mormânt un tânăr trandafir
Și lăsați-o-n pace, scutită de-a milei solidaritate;
Ea e fericită, fiindcă știe-acum în cimitir
Că țărâna ei este frumoasă peste poate.
[...] Citește tot
poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vinul de Cotnari
Vinul dulce de Cotnari,
Lăudat de cronicari,
Poate multe face, drege:
Poate limba s-o dezlege,
Din timizi face-ndrăzneți,
Din afoni "mari" cântăreți,
Dintr-un sclav el face-un rege
Și sprințare din betege.
Face gloabele-armăsari,
Cai pur-sânge din măgari,
Mari "deștepți" din nătăfleți
Și din slute frumuseți.
Prelungește tinerețea,
Ușurează bătrânețea;
Viața grea, cu tot amarul,
O-ndulcește el, Cotnarul.
poezie de George Budoi din Elogii vinului și viei (21 aprilie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
S-a întors lumea pe dos
La noi, totul e pe dos.
Bolnavul e sănătos,
Hoțu-i negustor cinstit.
Ura ne-a-împrietenit.
Bogatul este sărac,
Grasul plânge că e slab,
Nopțile sunt zile albe,
Prostului îi punem salbe.
Minciuna este regină.
Adevărul, impostor.
Omul bun poartă o vină,
Cel rău, binefăcător.
Tot răul este un bine,
Copiii ne mor cu zile.
Imposibilu-i posibil,
Imperfectul e perfect,
Frumosul este oribil,
Fără carte ești deștept.
Așadar,
România este locul
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (2 mai 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Când printre brazi brumați de timp,
Răsare în împărăția ei ochioasă luna
Și întregul vieții luminează pe pământ,
Dezmiardă în ploaia ei de raze argintii
Frumosul lumii adormit în noapte
Și-i dă culori feerice naturii și iubirii,
Cum nu s-au mai văzut,
Decât în raiul pământesc, bine privit.
Privește-ți omule, frumosul din suflet
Privește-i lumina transparentă,
Ca limpezimea apei de izvor
Și vezi ce simți cu adevărat,
În sufletul de viață frământat, în timp;
Prin vene îți va curge poezia,
Inima își va deschide trandafirul roșu al iubirii,
Ca altruismul dărnicia
Și Venus va cânta divin,
Pe-a timpului nemuritoare harfe vechi
Și pe al tău destin.
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea
Iubirea nu-i, sau este, chiar nu stiu,
e prea devreme sau e prea târziu.
Iubirea-i pentru proști și pentru sluți,
noi cei frumoși, deștepți, rămânem muți.
Pe noi ne plac și florile și cerul
si ne zâmbesc când apărem pe drum.
Am ințeles demult misterul:
"Iubirea tot ce-atinge, face scrum"
Așa că iubiți voi, cei ce n-aveți tărie,
noi suntem duri, puternici si raționali.
Innebuniți voi după poezie,
noi preferăm să rămânem normali.
poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomul Crăciunului
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'așa vrea Dumnezeu.
Și numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.
Și tace-apoi și-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.
Și zboară'ncet de-alungul pădurilor de brad,
Și cântă'ncet; și mere și flori din sân le cad.
Iar florile s'anină de ramuri până jos
Și-i cântec și lumina și-așa e de frumos!
Iar brazii se deșteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură și cântă ca îngerii și ei.
Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ți trimite dintr'însă Dumnezeu.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Astăzi și moartea
A murit mister MdR, respira și după opt ore,
Respira și după ani de zile, ca faraonii,
Înțeleptul stă la masă cu moartea, o învață bunele maniere,
Trăim între spasm și orgasm, aventura sufletului nostru,
Doamna Eros și domnul Tanatos, fie invers, le mai încurcăm,
Sămânța moare și dă rod, asta a înțeles și Iov, nefericitul,
Nu este un eșec nici moartea, eșecul nu este decât un început,
O revoluție propusă la masa de cărți, să nu absolutizăm moartea propie,
Trăim într-un ocean al relativității, deștepte chestii, dar
În fața ei ni se pare ceva teribil, apoi ce spui?
A fost simplu, acum am scăpat. Auzit-ați de haptonomie?
Vom trăi în frumusețea lucrurilor, va fi bine.
Piatra doliuui și aerul respirației, asta este natura.
Cel viu este în dric, cei morți merg în urmă și se roagă.
Destul, om vedea.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și inteligență, adresa este: