Poezii despre frumusețe și jucării, pagina 2
Blonda noastră
Mică, blondă și zglobie,
Parc-ar fi o jucărie.
Veselă și zâmbitoare,
Frumoasă și iubitoare.
Are o inimă curată,
De plante-i înconjurată,
De animale iubită,
Deci, mereu e fericită.
E cochetă și dulcică
Și-n curând va fi mămică.
Peste tot prieteni are,
Că e blândă o splendoare.
Primăvară-i când zâmbește
Și pe toți ea îi iubește.
Iar privirea ei te "arde"
Cu sclipiri ca de smaralde.
[...] Citește tot
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, Partea a-IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru Moș
Moșule, te rog frumos,
Fii și tu mărinimos:
Când vii cu desaga ta,
Adu-mi și pe mama mea,
Că mi-e tare dor de ea!
Eu te-aștept, cu drag, de-un an,
Nu cer un cadou sau ban,
Dar, cu mama să mai stau,
Un pupic măcar să-i dau,
Să mă țină-n brațe, vreau.
Nu mai vreau nici jucării,
Sau hăinuțe de copii;
Dacă tu ești bun și drept,
Eu, cu mama te aștept,
Să mă strângă ea la piept.
Moșule-ți promit acum
C-am să te aștept pe drum,
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă de lumină
Ți-am pus în părul tău de abanos
Steluțe argintii și parcă plouă
Din ochii tăi și norii grei s-au strâns
Dar pe genunchi tăi când stau,
Tu-ți vezi viața la toată-o lume cu povești
Și-atunci tu torci. Din firul lor îmi dai
Și mie câte-o clipă de lumină
Stau ascultând până ce-adorm, iar tu
Mă strângi în brațe ca pe-o jucărie,
Mă-acoperi cu suflarea ta, să-mi fie
Visele leagăn dulce de mătase...
De aceea te iubesc numai pe tine
Și amintirile-ți îmi sunt frumoase
Ți-aș da din părul meu, mănunchi de arse
Să poți plăti din anii bătrâneții
Dar viața e cel mai frumos tezaur,
Nu poți întoarce anii tinereții
Eu sunt cel ce îți duce mai departe,
Când obosit ești, mii, căci rămân
În sufletu-ți deschis precum o carte
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aproape de casă
orașul e o himeră,
îmi spui, arya.
blocurile așezate frumos unul lângă altul
ca niște cutii de carton.
deasupra noastră a început să ningă.
când mă uit în urmă văd puii de ciori
zburătăcind pe câmpuri. îi iau în brațe ca pe niște
copilași.
&
aceasta e demența zilelor scurte de iarnă - îmi spui, arya.
nu, orașul nu e o himeră.
e camera în care mă joc cu jucăriile mele
găsite pe marginea drumului. murdare și vechi.
mașinile huruie neîncetat.
e semnul că trebuie să mă trezesc/ să mă duc în cămară,
[...] Citește tot
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măr ionatan
măr ionatan ras
parfumul mă adoarme mă trezește
în plâns și în râs construiește mama
copilăria
mingea-și rostogolește trupul
printre frazele durerii
și
când totul pare a fi prăbușit
se ridică versul
acoperă viața
seară de octombrie și atâția ani
prea mulți ani în care
privesc pe același geam
cum drumul
nu se mai schimbă
acoladele lui mă apasă
[...] Citește tot
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartierul din fotografie
În 1939 - ce toamnă!
Refugiații polonezi umpleau șoselele.
Ne-am întâlnit pe-o stradă pe care războiul la urmă a ucis-o
și-am colindat toată ziua orașul.
Casele au dansat fantastic
și trenurile cu petrol au trecut sfârtecate prin gări.
Ploua cu stropi mari ca niște viermi de argint.
De jur împrejurul nostru, călătoreau plopii;
femeia cu obrazul de lipie străbătuse calmă rombul din piață,
dar strigătul negustorilor avusese ceva straniu la urmă.
În 1939 - ce toamnă!
Mă urmărește imaginea omului cu obrazul ciupit,
mă neliniștea complotul sceleraților împușcați în cetate.
Strigătul negustorilor avusese ceva straniu la urmă
și veacul lua tot mai mult forma unei sticle-înfundate.
Cine ar fi bănuit că ploile n-or să mai sune
pe tablele caselor?
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de iarnă
Cad în spirală fluturi albi din cer,
Cresc flori de gheață-n nopțile cu ger
Pe geamuri par dantele de cleștar,
Se-ntinde roba iernii pe hotar
Îmi pare câmpul alb imaculat,
Zăpada se așterne peste sat,
Cern albe stele norii cenușii,
Pădurea îmbracă haine argintii
Povestea despre Moș e doar un mit
Dar pentru cine crede... a venit
Pe întinderile albe de ninsoare
Cojocul roșu-i pată de culoare
Iar sacu-i greu de-atâtea jucării
Tablete, lego, cărți pentru copii
Ei scriu și fac cu Moșul un acord
Să vină iarna de la Polul Nord
[...] Citește tot
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lodebar
ascunsă în placentă,
văd cum oamenii îmbătrânesc
pentru că se depărtează de mamele lor,
uitând gustul laptelui, iar laptele devine
albastru-deschis, apoi albastru-închis.
închis în sânii femeilor adormite;
mama mea doarme așa de frumos,
că eu mă ridic să îi dezvelesc ochii și coapsele,
să îi mângâi surâsul și drumurile picioarelor;
cândva, ea va trebui să mă nască și să mă uite.
va deveni și ea o femeie adormită
cu lapte albastru-închis.
ascunsă
în femeia ce în curând își va da seama
că-mi este mamă, încerc să uit că exist,
ca să nu mai simt ascuțit singurătatea vieții
dinăuntrul ei. deschid ochiul să-mi caut frații.
nu sunt; ei vor veni mai târziu; vor veni
[...] Citește tot
poezie de Daniela Varvara
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire, iartă-mă
În orașe nu mai plouă
de trei ori pe săptămână,
nu am jucării stricate
și iarna parcă se amână.
Pietonii plâng pe stradă,
zânele frumoase curg,
iar trompete de paradă
pierd fanfara din amurg.
Clopotele cer zadarnic
trilurile de ciocârlii.
sunt un singuratic darnic,
aș da tot dar tu nu vii.
Mi-e pusă umbra într-un plic,
dar te-ai ascuns fără adresă,
al meu suspin nu îl despic
și nu am să-l ascund în presă.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Rusu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sinuciderea unui anonim
S-a sinucis un anonim!...
Un "fapt divers", și-atâta tot...
Căci anonimii, precum știm,
Nu fac nici ei decât ce pot
Unii pleacă,
Alții vin...
Un anonim pe lume mai puțin,
Un mort mai mult în cimitir,
Și bietul om a fost scutit de bir!...
S-a sinucis un anonim...
S-a sinucis, după cât știm,
Într-o mansardă la hotel
Hotel modern, cu ascensor,
Ca mortul să coboare-n stradă mai ușor!...
S-a sinucis fiindcă iubea
Pe cineva...
Pe cine?...
Nu se poate spune...
O anonimă ca și el,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Sub ochii femeii, I, nr. 1 (9 noiembrie 1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și jucării, adresa este: