Poezii despre frumusețe și oraș, pagina 2
Mod
Te smulgi cu zugrăviții, scris în zid,
La gama turlelor acelor locuri,
Întreci orașul pietrei, limpezit
De roua harului arzând pe blocuri,
O, ceasuri verticale, frunți târzii!
Cer simplu, timpul. Dimensiunea, două;
Iar sufletul impur, în calorii,
Și ochiul, unghi și lumea aceasta-nouă.
- Înaltă-n vânt te frângi, să mă aștern
O, iarba mea din toate mai frumoasă.
Noroasă pata aceasta de infern!
Dar ceasul sus; trec valea răcoroasă.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec neprevăzut
Toamna,
femeie frumoasă de altfel
și-a tatuat pe un umăr
cablurile de înaltă tensiune
ce leagă orașul meu
de restul lumii.
Acum înțeleg
de ce zborul păsărilor
a teansformat distanța dintre oameni
într-o harpă eoliană.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floare la rever
nu am să dau flori unui întreg oraș
nu poate sufletul să doară îndeajuns
nici să sărute fiecare secundă
de zâmbet frumos
nu port destulă primăvară în buzunare
am doar o butonieră
și un rever cu o floare
crescută din inima mea
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nocturnă
(Clar de noapte parfumat...)
Clar de noapte parfumat,
O grădină cu orizontul depărtat...
Și în somn, pe banca veche, cugetări se contrazic,
Greierul zimțează noaptea, cu nimic.
Cum te-am așteptat...
Totul a trecut-
Luna pare, în oftat,
Un continent cunoscut.
Aici e frumos aranjat
Orice fir;
Veacurile-au stat
Un oraș, pe vale,- Suvenir.
Clar de noapte parfumat,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea
noaptea dezleagă spiritul
când dreapta coboară brațul
pe linie descărcată de imagini
noaptea câte un oraș cade din cer
noaptea se nasc îngerii și mor nebunii
prieteni din toate timpurile
vă rog mult înjurați-mă frumos
și am să vă dau trupul meu
pentru totdeauna
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesăbuit și trist
Au intrat în mine cu mașina din dreapta.
Vina a fost a mea.
Din curte ieșise o volgă,
Iar eu mergeam cu mașina pe stradă,
Dar intersecția
S-a dovedit a fi fără prioritate.
Iar acum merg cu mașina lovită
Prin oraș
Precum un cerșetor
Într-un palton găurit.
Mașina la reparat.
Iar eu pe jos.
Nesăbuit și trist.
Fără frumoasa mea prietenă
Mașina merg greu pe străzile din Kazan.
În jur trecătorii,
Aproape că se freacă de mine
Și au niște fețe tare ciudate.
[...] Citește tot
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață ploioasă
în zadar ascultam direcția orașului
când ziua udă era în geam
emoția cu palpitație înecătoare
îmi arse limba
înainte de a vorbi
Cu permis rezolvat pe nimic
am tras ploaia înăuntru
să înmoi pustiul
Frumusețea gândului meu
nu mai era un adio
aveam aprobarea să mint
poezie de Vasile Tent
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gaspar Hauser cântă
Mă-nfățișez, tăcut orfan,
De înșiși ochii-mi zăpăcit,
Orașelor; nu m-au găsit
Pe-a lor măsură de viclean.
La douăzeci de ani curios! ,
Cu dragostea muncesc prin oase
Numai femeile frumoase;
Dar ele n-au spus că-s frumos.
N-am nici o patrie așternut
Și nici nu sunt prea îndrăzneț,
Dar n-am dorit al luptei preț
Eu morții tot nu i-am plăcut.
Născut, îmi pare, în zadar,
Că-i prea devreme sau târziu,
Vă spun cinstit, nici eu nu știu;
Rugați-vă pentru Gaspard.
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișorul păcii
Soarele îmi dă binețe
cu un zâmbet special
îmbrăcat în frumusețe
scrisă-n gând aspațial.
În pieptul cerului am prins
un mărțișor al păcii,
acest război să fie stins
de-amorul rândunicii.
Trimis-am albii porumbei
s-alunge fum de bombe,
să crească iarăși brebenei
pe străzile din urbe.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormi, dragostea mea
Plânsul în oraș: mâini fricoase își schimbă într-ascuns culoarea
și încă o noapte Izabela va fi a dreptății, a nisipurilor
(respirația cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă).
Și spre dimineață la castel dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze, oho,
și pe trădare. Dulce strigăt. Sarea depusă la porți. Spera să se
joace mai frumos (cavalerul, în depozite mari e sânge).
Tu dormi, dragostea mea. Sunt singur, am inventat poezia și nu mai am inimă.
poezie clasică de Virgil Mazilescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre frumusețe și oraș, adresa este: