Poezii despre gânduri și lut, pagina 2
Profunzimi...
stăruie liniște oarbă
trainic bătută-n pripoane
dangăt de clopot să soarbă
din profumzimi subterane
sunt numai rană rotundă
sunt numai sânge albind
și mă declar muribundă
umbră prin lut lipăind
trist ca o boare de apă
vine moroi din soroc
vine să bată-nc-o țeapă
inimii mele la loc
toarnă suflare în gură
să mai erupă a jind
ultima ultima zgură
din profumzime și gând..
poezie de Iurie Osoianu (27 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Pașii,
cusături ce mă leagă de timp,
amprentând lutul
pentru posteritate.
Viața mea este acolo.
Citiți-o!
Gândirea a construit un miracol.
Și-a răspândit dorințele sub picioarele voastre.
Treceți încet!
Nu vreau să-mi mișcați visele.
poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Madrigal
Mi-e veche inima: un menuet
captiv în ceasul unei jucării.
L-asculți și-ncerci în soarta lui să-l scrii
altfel: să-i stingi suspinul desuet.
Împotrivit pe singurul său gând,
se-ntoarce-n arcuri cântecul plăpând
și lasă semn, ca dintr-un zbor ținut,
rugina lui pe degete de lut.
Polen de chin pe albe cinci petale,
fie-le, Doamnă, dulce nimbul pus, -
și iartă ornicului nesupus
când încă plânge-n degetele Tale.
poezie celebră de Ion Vinea din Ora fântânilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sufletul satului
Copilo, pune-ți mânile pe genunchii mei.
Eu cred că veșnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
și inima-ți zvâcnește mai rar,
ca și cum nu ți-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva.
Aici se vindecă setea de mântuire
și dacă ți-ai sângerat picioarele
te așezi pe un podmol de lut.
Uite, e seară.
Sufletul satului fâlfâie pe lângă noi,
ca un miros sfios de iarbă tăiată,
ca o cădere de fum din streșini de paie,
ca un joc de iezi pe morminte înalte.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stare
La cântatul cocoșilor,
dinspre tine legănându-mă,
în oglinzi subterane
fântână-mi ești,
ecou dansând în câmpie
laolaltă cu înaltele ierburi.
Arată-mi-te azi,
Suflete geamăn.
Simt în lutul trupului
o pasăre-n mirare
mereu
păzind-mi așternutul
și gândul.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orizontul cu porți de piatră
Gândul meu dând contur zilei de mâine,
iubirii îi pune nume
și rodește în ploi
zămislind ființa din lutul sterp.
Atunci se naște lumina,
aura de botez a capului meu
primește duhul
și se înalță cu el în picioare.
Sorbind cu ochii întinderea
până se deschide orizontul
cu porți de piatră,
Drumuri prin gânduri trecând...
De înalț mânile
să prind de frânghii norii
ploaia în care mă scald
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (6 ianuarie 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec vechi de luna nouă
Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele și de lut
ardea pe străzi și nu l-am cunoscut.
În felinarele cu iz de scrum
ochi de pisică-mi licăreau în drum
și pasul greu mi se-așternea nătâng
... și fluieram, așa, ca să nu plâng.
Dar tot credeam că poate viermii moi
nu cresc în ochii mai pustii și goi,
nici în surâsul meu nedăruit
și tot credeam că poate n-am murit.
Ieșise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu
dar nu l-am cunoscut și, gol de gând,
trecui așa-nainte, fluierând.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Lia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Artă poetică
Mi-am urzit din sunet și coloare,
Din cuvinte dure, zi de zi,
Turnul versului înalt, în care
Îmi adorm durerea de-a trăi.
Zi de zi și lună după lună,
Izvorăsc din mine ca din mări
Insule de gânduri, ce adună
Cânturi fremătând peste uitări.
Ani de ani și clipă după clipă,
Vierme de mătase m-am făcut,
Fluturul simțindu-l, ce-n aripă
O să-mi schimbe brațele de lut...
Dar cum stau cu lampa lângă mine
Și cum scriu, un singur țipăt greu
Din odaia-ți de bolnavă vine-
Și ce mic, ce gol e visul meu!
poezie celebră de Ion Pillat din Limpezimi (1927)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geneză
Frământată din lutul aștrilor
amestecată cu grai de zeu
am adunat din Heracles existența
am băut din bobul de grâu lumina
și doina din fluiere
și dorul din oameni
și mi-am întins rădăcina
în țărâna cerului
apoi m-am ivit din luceafăr
și am coborât pe pământ
prefăcută-n gând curat.
poezie de Melania Manta din Albumul cenaclului buzoian prin corenspodență "Prietenia" (1977)
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapta nopții
rătăcit între rădăcinile universului
caut adânc taina unui gând
între presupuneri ostenite și răspunsuri erodate
pe tâmple se scurge încă roua sufletului
chinuit de tăceri ancestrale
cu trupul în pământ
pierdut prin lutul timpului
în șoapta neliniștită a nopții
țes vise în albia lumii
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gânduri și lut, adresa este: