Poezii despre gări, pagina 2
Aceste prostioare îmi amintesc de tine
Oftatul trenurilor la miezul nopții în gări goale...
Zâmbetul palid al Gretei Garbo și parfumul trandafirilor;
Toate aceste prostioare
Îmi amintesc de tine.
poezie de Eric Maschwitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Era gară! Și toți ne tundeam
în cap cu un tren.
Ploua cu vagoane
iar eu căutam rima la
Uuuuuuuuuuu!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muguriii
și acă v-ar fi dat
like
nadal tot pierdea în america
del potro
argentinianul tot
ajungea în finală
cu frumoasa evita de argentina
peron de gară
sau păr
de căprioară care nu
ciu
gulește muguri în pampas
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu am reușit
niciodată
Să rămân
mult timp
în mine
Mereu m-au
uimit
Plecările
Așteptările
Gările mele
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despărțire
Vara de-anul viitor? Vara următoare?
Cu noroc, vom mai sărbători câțiva ani cu brio,
Cu râsete, cu băuturi, cu soare
Apoi, lacrimi, aeroporturi, gări... și-adio.
poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețea gărilor ce plâng
Tristețea gărilor ce plâng
un tren cu șuierul prelung,
e doar pustiu și rece gol,
viața dată rostogol,
și disperărilor obol
de dor nătâng.
Tu știi, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui și-a fluturat
și îmi zâmbea.
Erai și tu,
nici nu mai știu,
acum mi-i sufletul morțiu
de tren
în gară șuierând,
[...] Citește tot
poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Primăvară epidemică
Pasărea se nalță dintr-o umbră neagră,
Pomul înflorește să se poată dreagă.
Sec e anotimpul însorit de lacrimi,
Pasăre de sânge înotând în patimi.
Cui să mai surâzi pe un vechi peron?
Soarele-i agonic, nu e niciun om.
poezie de Ștefan Radu Mușat
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedere de pe peron
scriu riguros
precum un tren s-ar opri în câmpia
inundată cu stele
să-și afle călătorii,
pașii lor ar umple cu sunete peronul
asemeni unor fulgere ce ar brazda cerul petecit
cu nori,
între zidurile gării îmi văd duplicarea
eu cel ce vin, eu cel ce am fost,
respir în tabloul unicei sosiri
flămând de vise în luminile satului cu tăcerea alungată.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul tren
Ultimul tren fluieră-n gară,
Ultimul tren, ultima seară...
Ploi adormite cad peste noi,
Gânduri se-adună, curg în șuvoi.
Ultima scară foșnește ușor.
Trenul pornește, peronul e gol.
Eu am rămas, jos, fără glas...
Ploaia îmi șterge ultimul pas.
poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un tren
Moment de seară într-o gară mică,
până să cadă cea dintâi zăpadă,
ceasornicul cu limbile-n tăgadă,
gazornița cu afumată sticlă
și-n jur pustiul. Prind să se străvadă
ierburi ce nu-s și-n liniștea pitică
se subțiază șinele de-o frică
prelinsă dintr-a fulgilor arcadă.
Stai și aștepți un tren ce nu oprește
în gara care blând se-nzăpezește
și căreia luminile îi treieri
dar iată-l, înaintea ta cum crește,
ferești de-o clipă îți sculptează-n creier
și curge-apoi pe șiruri lungi, de greieri...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre gări? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre gări, adresa este: