Poezii despre greșeli și suflet, pagina 2
Întuneric
Și aripi s-au frânt, bătute de crivățul rece
Apus... era totul apus!
Non sens, cu abateri și erori de sistem
Când totul părea drept
Labirintul mi-a năucit universul.
Nu mai puteam să zbor... zboară tu pentru mine, am spus!
Eu nu mai eram frumoasă!
Vulturul îmi furase sufletul în întuneric.
Era devorat de minciună, trădare...
Erai de neiertat!
Am spus... pleacă tu, vreau să mor în liniște.
poezie de Alexandra Budecan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Fii cu sufletul curat
Omule,
Nu-ți da sufletu-n păcat
că te vede Dumnezeu.
De rău nu vei fi iertat
și-n viață-ți va fi mai greu.
Fii cu sufletul curat!
Caută să nu greșești!
Cinstea să fie cu tine,
de cei răi să te ferești.
La săraci să le faci bine,
Pe bolnavi să-i îngrijești,
Dumnezeu va fi cu tine,
dac-acestea le-împlinești.
poezie de Dumitru Delcă (august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Evgheni Oneghin - XIX
De ce? Așa! Ca să-mi reteze
Pustiul negrului coșmar,
Să-mi stâmpăr spun în paranteze -
Revolta-n sufletul amar:
Că nu-i batjocură sfruntată
Și clevetire deșănțată
Cu care pleava lumii-nalte
Prin calomnii să nu te-asalte!
Și nu e josnică bârfeala,
Sau epigrama de nimic,
Pe care bunul tau amic
Să n-o repete... din greșeală,
În nobila-i societate:
Căci te iubește... ca pe-un frate!...
poezie clasică de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce zici, Doamne?
Vorbesc cu tine, Doamne,
de ce nu-mi răspunzi?
Văd lumea în fulgi de gheață
și stele căzând,
sufletul umblă singur,
nu-și mai poartă corpul.
Ai trimis tu moartea,
să facă dreptate?
Nu cumva să greșești...
ce ai de zis, Doamne?
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când pătrunzi
Când pătrunzi
în adâncul tău,
orbită de sânge,
ca și cum în ceață
ai strangula din greșeală un zeu,
nu descoperi nimic, nici carne nici suflet,
ci o neliniște cu plumbul ei,
și, prea aproape de inimă,
lipită de cuget,
tu supraviețuiești, fie și un sfert de clipită,
doar ca să te închipui un diftong
în miezul unui poem.
poezie clasică de Alain Bosquet
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem lumină din lumină
Motto:
"Suntem făptura lui Dumnezeu, după chipul și asemănarea Lui, suntem copii Lui care greșim pentru că haina pământească a sufletului nostru etern, e prea greoaie și nevrednica de cer, dar cu avânturile noastre spre frumos și adevăr, suntem lumină din Lumină."
V. Pîrvan
Suntem lumină din Lumină
Copiii Domnului ne știm
Cu haina de pământ, de tină
Ca și copii noi mai greșim
Cu chipul Lui, față creștină
Din lut un înger noi zidim
Suntem lumină din Lumină
Copii Domnului ne știm
În viața ce-o avem puțină
Nevrednici pentru cer ne știm
Având însă la fel tulpină
Venim la El și ne smerim
Suntem lumină din Lumină
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndemn creștin
Când ai sufletu-ncărcat
De păcate și greșeli
Fugi la Marele-mpărat
Ca să scapi de poticneli.
De ești trist ori supărat,
De ai sufletul amar
Mergi la Prințul Preacurat,
Căci Isus e plin de har.
De-ai greșit și-ți pare rău
Și din suflet te căiești,
Dacă vrei să fii al Său
Vino să te pocăiești!
Vino-ndată, ce mai stai?
Nu mai sta pe gânduri, deci!
Știi tu câte zile ai?
Domnu-ți dă viața de veci!
[...] Citește tot
poezie de Dorel Puchea din Semințe de Rai
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nebunie
Viața mi-a dat inima-n dar,
Să bată-n piept la nebună,
Să nu-i dau un gust amar,
Să încerc să o fac bună,
Mai greșesc și nu chiar rar,
Inima mea se răzbună,
Nebunia cea curată,
În suflet mi s-a oferit,
Să-mi fac viața colorată,
Să am zâmbet diferit,
Să nu ascult gurile rele,
Ce mă vor striga mereu,
Să fug de vorbele grele,
Să fiu fericită EU!
poezie de Natalia Păun (mai 2015)
Adăugat de Serban Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ieri
Ieri,
eram doar o silaba
la inceput de pas in doi
cu trupul meu cuprins de iubire
ardeam sub nestiutele ploi
rasucindu-ma inadins catre lumina.
Azi,
silaba s-a spart de cioburile oglinzii
cand ne-ai distrus paradisul
Iar trupul meu sfasiat de incertitudine
s-a prabusit pierzandu-ne visul
Suflet pribegind in vant.
Mâine,
cioburile se vor topi in amintire
si doar cuvintele ce s-au rastignit
ori arsurile lacrimilor din suflet
vor mai sti ca ai trecut si-ai pustiit
[...] Citește tot
poezie de Monica Danila
Adăugat de Sorina Minescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 120
Că te-ai purtat cândva meschin, m-ajută,
Și pentru acea tristețe ce-am simțit
Îmi recunosc greșeala neplăcută,
Că nu sunt din oțel, nici din granit.
Căci dacă te-a durut a mea purtare
Ca și pe mine-a ta, ai îndurat;
Iar eu, tiranul, nu am fost în stare
Să cântăresc cât m-ai îndurerat.
Și-a noastră noapte neagră îmi amintește
Ce trist a fost atunci sufletul meu
Și de-alifia ce tămăduiește;
M-ai uns cu ea, te-am uns apoi și eu.
Cu rătăcirea ta tu mi-ai plătit
Eu îți plătesc cu-a mea și suntem chit.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre greșeli și suflet, adresa este: