Poezii despre imagine și visare, pagina 2
Flirt
Străfulgerare de sclipire
cu insistență etalată
de privire...
De anturaj, imagine furată!
Prima secvență de amor
în ambient secret de interzis,
stăruitor...
De aventură, sau promis.
"Fin" în speranță de iubire
ratată-n vis neîmplinit...
Preludiu
d-un carnal nestăpânit.
Ciudat, în amintire-i fizic
la fel cum actul sexual...
Oniric,
țelul... exponențial!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnavă de singurătate
Rătăcesc printre gânduri
și ucid în mine
tot ce-i mai frumos...
Rup florile
și le calc în picioare.
Le arunc la gunoi,
una câte una,
imaginile cu tine.
Îmi șterg mâinile
ce-au păstrat
urmele atingerilor tale,
și-adorm obosită
de-atâta nefericire.
Nu visez,
nu iubesc,
sunt bolnavă
de singurătate...
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floarea
O floare veștedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Și-un vis ciudat, nepământesc
Trezește-n pieptul meu imagini.
Pe unde a-nflorit, și când?
De care Mai avut-a parte?
Și cine-a rupt-o, cu ce gând?
Și pentru ce a pus-o-n carte?
Să amintească un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?
Mai sunt pe lume el și ea?
În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veștejiți așa,
Precum aici această floare?
poezie celebră de Pușkin din Opere alese (1828), traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Violoncelul profund al nopții
Profundul violoncel al nopții
azvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.
Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formele
în fluviul de lumină cosmică.
Dune luminoase, prelungi,
le clătește val după val în vecia albastră.
Tu! Tu! Tu!
Iluminată, ușoară materie, al ritmului înflorat întuneric,
plutitor, amețitor vis al viselor, orbitor de alb!
Un pescăruș sunt eu, și cu aripi întinse, calme,
beau fericirea sărată a mării:
la răsăritul ei, știu totul,
la apusul ei, vreau totul,
și ating inima lumii -
orbitor de albă.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pierdut
Pierdut-am tot ce ne-au lăsat bunicii,
Pierdut-am bucuria simplă de demult,
Curajul românesc se-nchină acum fricii,
Iar răul se adună tot mai mult.
Pierduți ne sunt flăcăii de odată,
Pierdută este vitejia lor,
Pictată rău este imaginea de fată,
Sau e lăsată într-un trist decor.
Pierdută este astăzi țara noastră,
Și e secat pământul de sângele de neam,
Și tot ce-a mai rămas e-n mâna voastră,
Un vis român, dac și roman.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pe pământul amar
Pe pământul amar
drumurile au vise
labirintice, drumuri bătute de vânturi,
parcuri înflorite-n penumbră și-n tăcere;
bolte adânci, scări sprijinite de stele;
locuri ale speranței și-ale amintirii.
Mici siluete-n trecere, surâzând,
jucării melancolice pentr-un om bătrân;
imagini prietenoase...
acolo unde drumul cotește printre flori
și unde imaginare făpturi
ne arată drumul... departe...
poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-ai lăsat visul drept iubire
trec prin mari trecători, trist, cu oase albe
de memorie-n pagini de nisip fierbinte, nescrise
și vai, inima pustiului meu cât de tare mă chinuie
căci adânc simt timpul cum trece prin mine
lacrimi picurate-n deșertul visurilor mele sunt urme
de amintiri trecute-n nopți de iubiri secătuite
acum furtuni se ridică ca semn spre cerul fierbinte
căci au trecut și poate, cu tine, niciodată n-or să mai fie
dar prin cețuri de praf și de pulberi și-n soare
văd imagini dublate-n unduiri de pure-albastre ape
și-n alb de zări înveșmântată cu triste-ntise brațe
te văd cum vii, tu, alb-albastră-n veșmânt de iubire
nisipul fierbinte din ochi, încet, începe a mi se prelinge
și lacrimile de nisip fierbinți lasă loc la vis, la fericire
încep să uit durerea pustiului de nisip arzător din mine
căci tu nu mai uitat și-mi lași, cel puțin visul, drept iubire
poezie de Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceasta noapte
tu știai că așteptarea e un zâmbet
purtat de-o femeie
la început ne-am și iubit prin vise
vorbind despre sălcii cu plânsul uitat
prea târziu mă-ntreb cum reușeai
să falsifici mereu imaginea
din mâna fotografului
cum s-a scurs albul iernii peste
frunțile noastre
pescuind umbra îngerului
din marea căzută pe gânduri
se apropie sfârșitul curcubeului sărat
această noapte scrie între noi
străinătăți
poezie de Nuta Craciun
Adăugat de Doinita Raclariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub bolți de vis
Plutesc ușoare
miresme dulci
de flori rozalbe...
Bănuți de soare,
sub bolți de vis,
atârnă-n salbe.
Catolic templu
umil și trist
exală cânturi...
Pe zid contemplu
icoane vechi...
Și-n albe-avânturi
pribeagu-mi gând
se-nalță lin
pe note grave
și-ascult plângând
infiripări
de rugi suave.
[...] Citește tot
poezie clasică de I.M. Rașcu din Neliniști (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu
nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
și vino spre mine
ia o coardă de suflet
și fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini și-n clipe
nu lăsa ghețuri veșnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigașe
nu mă alunga-n deșert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre imagine și visare, adresa este: