Poezii despre imponderabilitate, pagina 2
Imponderabil
existența ta era doar
un foșnet de primăvară
limpede
peste pietrele din sufletul oamenilor
niște pași de aer
curat
pe o apă înfiorată
de îngeri
ale cărei unde se pierdeau undeva
între mit și imponderabil
existența ta era doar
un scâncet de cer
pe o boltă senină
o trecere de mătase
un voal de zână
un zbor nevinovat peste
o fantasmă de april
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă înhățase imnsitatea
cu cerul gurii înstelat de muțenie
inima morții
se înconjurase cu mușchi de imponderabilitate
desprinși
de pe oasele strigătelor mele
Cel ce fusesem avea în spate înfipte
grearele hăului mârâind
la o zbatere asemenea
nopții-gușterițe cu a cărei coadă
îi place necuprinsului să mă biciuie.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zodia cumpenei
Dreaptă, ziua Cumpenei ne surprinde
printre roze: în cimitirul unde
cîteodată dragostea însorește
albele pietre.
Calm se-ndrumă spre cumpănire totul.
Zi și noapte trag înjugate vremii,
amîndouă cu-nțelepciune-ncearcă
pași deopotrivă.
Se măsoară, se cîntărește rodul
de argilă, visul și umbra verii,
și povara ce-i amintirea pentru
orice făptură.
Dacă din povești adevăr rămîne
că trăim prin imponderabil cei vii,
poate să mai umble cuvînt că trupul
este-o povară?
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Ellisa Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba verde de acasă
La fel și-n cer, dar totuși diferit,
Ba poate chiar conform cu altă viață ‒
Înzdrăveniți ne-om lua la fugărit,
Dar prin grădini nu va mai fi verdeață.
Și ce păcat, căci am călca ușor,
Imponderabili, spirite plutinde,
Dar pământeasca iarbă de ogor
La Dumnezeu pe pajiști nu se-ntinde...
Acolo e lucernă de neon
Și-s supraveghetori discreți, angelici,
La megafoane, muzici de bon-ton
Și diavoli feminini, cu ochi eterici.
Și cât e raiul rai de lung și lat,
N-o să găsim un fir de iarbă grasă,
Și ne-om șopti, cu glas îmbălsămat,
Că tot mai bine ne era acasă.
poezie de Dragoș Niculescu din Săniile adâncului (1999)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de luat aminte
fură de peste tot, fură în disperare
cuvinte-mperecheate, banul de-argint, o floare,
dar n-are habar furul că vorbele se nasc
din al înțelepciunii imponderabil teasc,
nici că banul îi poate aduce sărăcie
în cuget și-n simțire, sărmanul hoț nu știe...
să fure, dacă vrea, de prin grădini prinosul.
întreb: dacă rupi floarea, îi porți păstra mirosul?
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte
Sunt asemeni unui cristal
cuvintele.
Unele, un jungher,
Unele, o flacără.
Altele,
doar bobițe de rouă.
Ele vin pe-ascuns, încărcate de amintiri.
Navighează lipsite de apărare:
bărcuțe sau săruturi
pe ape tremurânde.
Abandonate, inocente,
imponderabile.
Sunt țesăturile luminii.
Sunt noaptea.
Și, chiar pale,
ele amintesc de paradisul pierdut.
Cine le aude? Cine
[...] Citește tot
poezie de Eugénio de Andrade, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Intenționat primăvara
Intenționat primăvara
imprimă
miracolul ființei
vis fluid
în fața urletului
și-a disperării
dispare
frâu imaginativ
baricadează senzații
te surmenează
plăcerea
trecerii:
-Așa
condamnă-mă
nu am fost bun
cu cei răi
așa
ucide-mă
mi-am asumat
imponderabilitatea
[...] Citește tot
poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste
Aș vrea să fii un grăunte de praf
Ca cea mai slabă adiere să te poată aduce...
Praf de dragoste, praf de nimic.
Praf nevăzut,
Totuși - dragoste, mereu dragoste.
Lasă-mă să te țin în palma
Imponderabilă, imperceptibilă,
Lasă-mă să cred că ești în mine,
Ghemuită undeva, în mine.
Aș vrea să fii un grăunte de praf
Ca cea mai slabă adiere să te poată aduce...
Lasă-mă să te fac roditoare,
Cum primavara lujerului florii,
Ca să te naști în mine,
Avuție a dragostei, belșug al dragostei,
Rod al dragostei, plin de sevă.
[...] Citește tot
poezie clasică de Gane Todorovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem lavabil
Un vers coagulat mi-apasa
Pe crucea visurilor moarte
Si epitetele pe coasa,
Se zbat sa intre intr-o carte.
Ma simt ca un imponderabil
Ce nu mai poate sa aleaga
Cucernicul cuvant, lavabil,
Din opereta geofala.
Nu mi-a ramas acum pe harta
Decat o tara fara nume,
Cu vajnica pecete sparta
Si ani voalati fara pronume.
Sarac de sange si de verde,
Ca un burete sterp si orb,
Sunt jocul care vesnic pierde
Din fabula cu-eternul corb.
[...] Citește tot
poezie de Stefan Al. Sasa din Polaroid (2001)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerc diurn
Cerc diurn -
Cerc descris de aștri
În mișcarea lor aparentă,
Zilnică, în jurul Pământului.
Datorită cuvântului
Și a poeziilor citite, în speță,
Am crezut doi ochi albaștri
Că adevărul spun.
Dar nu a fost să fie:
La spate se dădea o bătălie.
Sentimentul de dor e strivit,
Încrederea în om a murit.
În stare de imponderabilitate
Nici nu iubesc, nici nu urăsc,
Nici nu mai caut dreptate
De la cel ce mi-a promis aștri
Zâmbindu-mi cu ochii albaștri.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre imponderabilitate, adresa este: