incendii

Elegie scrisa în curtea bisericii

Clopotul bate-n asfinţit Starea de Asediu.
Cireada coboară peste imaş către cişmea.
În muşchii plugarului se stinge un incendiu,
Iar lumea rămâne în grija nopţii şi a mea.

poezie de Thomas Gray, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campanie

Promisiunile
au sufocat
spaţii vitale
au blocat căile de acces
încât nu se mai poate circula
şi partea cenuşie
pare că a devenit
tot mai neagră
iar orizontul
închide ieşirile de rezervă
pe scara de incendiu
numai negru de fum
în formaţiuni haotice
iar cei care cred promisiuni
se descompun vizibil
cu trupul şi mintea
în flagrant.

poezie de David Boia (8 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau soarele să-l prind,
Cu-nţelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând acelaşi dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.

Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.

Vreau inima să-ţi capturez,
Cu buzele fierbinţi, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aş să visezi,
Aşa cum te visez în nopţi, ca un ostatec.

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna

raza de soare
ce trece grabita spre apus,

boabe de nisip
rostogolind tacerea,

vant salbatic
rastignind lumina,

ploaie strivita
intre degete,

cuvinte pierdute
in silabe incendiate,

gemete si tunete
prevestin betia cereasca,
furtuna.

poezie de Corina Berthier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piromanul

Un fum învăluie întreg oraşul,
Localnicii tuşesc ca de ftizie,
Un piroman cu multă fantezie
Chiar singur şi-a distrus prin foc sălaşul

Şi a pornit cu mare frenezie
S-arate unora că e urmaşul
Acelora ce au zidit locaşul,
Nevolnic a căzut în erezie.

Un ins ca dânsul n-are mintea-ntreagă
Sau poate-l chinuie un handicap
Şi n-are nimeni cum să-l înţeleagă,
Că în gândire sfaturi nu-i încap.

Sunt oameni mulţi cu judecata vagă,
În lume o adevărată plagă!

sonet de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ai mai trăit o zi şi încă-o noapte

Ai mai trăit o zi şi încă-o noapte
nevătămat te-ai deşteptat în zori
să mulţumeşti acestor simple fapte
eşti încă viu, deşi ţi-e scris să mori

Au fost pierit atâtea generaţii
în jurul tău se-ntâmplă grozăvii
cutremure, incendii, inundaţii
războaie fratricide, zi de zi

Fii înţelept, trăieşte, cu măsură
şi nu uita că ierburi şi livezi
pe trupul stins al altora crescură

Tu mai respiri, mai guşti, mai poţi să vezi
eşti prinţ moştenitor peste natură
şi taina morţii încă o sfidezi!

sonet de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

O corabie în flăcări

De pe nava incendiată,
Nemaiputând fi salvată
De flăcări decât prin scufundare,
Au sărit câţiva corăbieri care,
Apropiindu-se de navele duşmane,
Au fost împuşcaţi de îndată;
Au pierit toţi, unii arşi de jarul fierbinte ca lava,
Iar alţii s-au dus pe fundul mării-împreună cu nava.

poezie de John Donne, 1572-1631, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, copacii

Dacă seva se va dovedi
Pe noi copacii refuzând
(De ce? Nu ştiu) a ne hrăni
Ne-om sinucide rând pe rând

Şi vom lăsa un testament
Pe coja noastră de onoare
Nici un incendiu aparent
Să nu se stingă de sub soare

Şi va rămâne trist un semn
Că ne-a fost sos pe toţi din traiul
Cotidian, la un îndemn
De dinăuntru, putregaiul.

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisesc

atunci când te doare te doare
o simţi în întreg corpul
te simţi ca un templu incendiat
lacrimile ar a
duce
o mângâiere ar stinge vâlvătaia
dar trupul tău zdrobit de iubire
nu lăcrimează el suspină şi doare
şi atunci când te doare al dracului
mai doare iubirea
în rest e prăbuşire

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiu la duminica cea repede

Cât de repede ne naştem
cât de repede e luni
cât de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marţi
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbaţi
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi
....................................
Cât de repede îngerul ajunge şchiop
cât de repede paradisu-i un jug
cât de repede e sâmbătă
O şi cât de repede
arde
Doamne
acest

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (31 august 1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!