Poezii despre indigeni, pagina 2
De copil visam la flota mea
am sacrificat câteva caiete de matematică
dar balta a secat de atunci
au crescut câteva blocuri pe oceanul meu
apoi am lansat avioane cu fuselajul de dictando
dar sper să nu mai aterizeze niciodată
aeroporturile le-am pierdut la optsprezece ani
când am votat prima dată
încă mai știu să fac crucișătoare
cuirasate și tot felul de monitoare
închizând ochii
văd speranța cu toate pânzele sus
și pe ismail
toate visele mele sunt caravele
fiecare ajunge fără escală în lumi noi nouțe
unde pot fi zeu pentru o zi
să fac trafic cu băștinașii
să le ofer câteva iluzii
despre viața de dincolo de moarte
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Final
Iubirea noastră, Riri, se va sfârși. Ce vrei,
Iubirea... e o vorbă, un mic pseudonim
Ce ne-amuzăm să-l punem acelui obicei
De-a-ne culca-mpreună convinși că ne iubim.
O, nu... nu fac o glumă sau scenă de prost gust
Nu sunt bolnav (cu toate că sufăr de migrenă)
Nici n-am băut nimica... lichior, malaga, must,
Ori altă băutură de marcă indigenă.
Atunci?... O întâmplare, un lucru de nimic,
Am întâlnit pe stradă trecând o-nmormântare;
Idei asociate... amurg... anticipare...
Și am venit la tine cu șovăiri de dric.
Nu mă-nțelegi... Acuma, mi-ești încă dragă, Riri,
Căci îmi iubesc în tine amorul meu limfatic.
Dar va veni și ziua firească-a despărțirii...
Când?... O necunoscută-ntr-un calcul matematic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Mușatescu din Doresc ca micile mele rândulețe (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
James Joyce a dormit aici
Gara, Ljubljana
Cât te vei mai strădui să privești îndărăt prin fereastra întredeschisă,
prin perdelele dintr-o țesătură deasă, care atârnă acolo încă din
vremea studenției, Veneția și castelele Vienei se perindă ca pe
sârmă, la jumătatea drumului spre școală, cu cât chin silabisești
numele, inscripțiile de pe vilele din orașe și de pe gările de la sate,
se ridică mercurul, sora morții. Nu poți judeca starea lucrurilor după
geamul spart și nu e bine să mănânci amintiri cu gura deschisă,
erai însă periculos de frumoasă când mergeai pe traseul dintre
universitate și o cameră mai bună la cămin cu iubitul și un bilet
dus-întors. Acum știu, cucul nu-și face cuib, ci e în turneu
prin orașe străine: se însoară cu una dintre băștinașe, pe
celelalte le alungă imediat în Hebride. Mă întorc, nu ca tine,
rămân aici. Așadar, a fost pe merit, deși în afara planului,
un șoc scurt, o călătorie lungă, când nu te-am mai zărit.
Ai coborât la peronul al doilea. Insula verde e acum
[...] Citește tot
poezie clasică de Ale Debeljak din Manufactura țărânii (2012), traducere de Paula Braga imenc
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poporul vegetal
Ziua în amiaza mare,
Varza albă din răzor,
A simțit cu-nfrigurare
O durere în picior.
Și văzu atunci, uimită,
Sub pământ, destul de clar,
Coropișnița venită
Pe ascuns, ca un tâlhar.
Varza alarmă îndată
Și surate și vecini,
Dar grădina, prea distrată,
Nu privea spre rădăcini.
Constatând că nu le pasă,
Coropișnița alese
Să își facă-aici și casă.
Chiar, mai mult, se înțelese
Și cu cârtițele, care
Prin pământ săpau de zor,
Sub tulpini nepăsătoare.
Ba, făcură cu mult spor
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La secția de reanimare a anotimpurilor
Anotimpul meu preferat
Este la reanimare.
I-am promis ciocolată, bomboane...
Ascultă și taci!
În somnul adânc,
Brațe-copaci caută cu disperare un vraci,
Căci vara se teme de ruginiul din toamne.
Eu sufăr și plâng, ea,
Cu sărutul de maci,
Cu pivirea de grâne,
Cu trupul de val și mlădieri de sirenă,
Se apleacă în rugi,
Nemișcată rămâne...
Sângerează-n apusuri,
Fecioară indigenă ce se tânguie
Ascunzându-și nudul
Sub rochia în culorile rogvaivului.
Are febră aftoasă
Și pojar de petale.
Îi trebuiesc ploi reci
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nud Într-un oraș de piatră
Mi s-a arătat în vis un altfel de oraș,
Nu mai țin minte prea multe, poate doar aerul care tremura ca un pod de pe care cădeau pași,
Ca femeile care fără să se știe și să se cunoască dar își împart zilele și nopțile aceluiași bărbat,
inconștiențele ca niște forțe oarbe se plimbau luate de braț pe un unic trotuar,
în timp ce din flacoane de cristal demodat,
oamenii aruncau de la balcoane toamne expirate.
Venită parcă dintr-un trib băștinaș se plimba pe străzi o iubire cu forme rubensiene.
Nu-mi mai puteam dezlipi privirea de pe clipa ei de triumf,
atâtea săgeți înfipte îi brodaseră inima cu frumusețe-
orele ei în culori pastel se perindau prin aurul părului care-i acoperea nudul.
Ultimul drum al călătoarei,
rămas bun tăcerii ei de catedrală!
Ce-i rezervă născocitorul de haos la capătul drumului?
O casă colivie ori o cutie goală de pantofi?
Zborul unei păsări bolnave ori grandoarea elefantului?
Brațele unui sugrumător ori
pieirea odată cu umbra așa cum pe degetul inelar i-a scis destinul?
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul corsar
Anglia-i un loc bun pentru cei bogați și-n funcții plasați bine;
Însă Anglia-i un loc nemilos pentru cei săraci ca mine;
Iar cei mai mulți marinari nu vor avea parte prea des,
De porturi la fel de plăcute ca cele de pe insula Aves.
Erau acolo patruzeci de nave robuste, iuți, cu armament la bord:
Arme albe, puști și pistoale, cu tunuri la babord și la tribord.
Și-o mie de navigatori au făcut legi la Aves, cu bunăcredință,
Pentru-a-și alege căpitanii, cărora le jurau ascultare și credință.
De-acolo ne-am năpustit asupra Spaniolului plin de-aur, de țesături
Bătute-n argint, comori smulse băștinașilor prin groaznice torturi;
Apoi, am atacat căpitanii navelor comerciale, cu inimi de fiară,
Care biciuiau oamenii și-i hrăneau cu coji de pâine-amară.
O! Palmierii în Aves creșteau înalți, iar fructele păreau niște sfere
De aur, păsările colibri și papagalii erau minunați la vedere;
Iar tinerele negrese alergau spre-Aves, să scape de robie,
Și-i întâmpinau pe marinarii sosiți pe marea albastru-sidefie.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Thanksgiving day Story
Îmi amintesc și-acum frumoșii ani,
Când la sfârșit de toamne celebram
Cu toți, ziua recoltei, căci aveam
De toate și, în plus, chiar și țărani ;
Avem și azi, dar toate-s din import,
Ce nu mai vezi, țăranii bucuroși
Prin târguri, iarmaroace, pe la Moși,
Fiind, c-așa-i comerțu', la export,
De ajunsei, și io, cam de vreun an,
Prin țara ce se-ntinde sub arțari,
S-aud că,-n toamne, ăștia, de barbari
Ucid și devorează un curcan,
Unde, pe Jii, mai bine-o ții pe praz,
Să frigi, tu, un curcan, ori să-l prăjești,
Și-apoi, cu garnitură, să-l servești (?!)...
E caz de pușcărie și necaz,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pedagogie
mi-am lipit guma de mestecat de televizor
după ce-am molfăit-o o zi întreagă de plictiseală;
am mâncat semințe cu un leu & mi-am aruncat cojile
în hard disck, apoi mi-am băgat degetele în priză
să-mi scuture un pic neuronii care s-au atrofiat
în creierul plin de pedagogie modernă
închid ochii numai așa de fandoseală
& recit o strofă din vintilă ivănceanu
să țin frâu buldozerului ce-mi zguduie casa din temelii:
"Din al tău pântec, pelicanul/ Ciungul dă de pomană la calic:
Mate de fildeș înroșind Oceanul/ Iubita mea, ești alba Moby Dick!"
ard o cârpă chinezească în bucătărie să alung țânțarii academicieni
ce ronțăiau meditativ bumbacul din perdeaua de la geamul
uns cu margarină vegetală
alerg în jurul unei oale cu supă de morcovi
precum un băștinaș african ce a prins o antilopă
sparg becul & cad în întuneric,
[...] Citește tot
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gâlceava fructelor
Pe măsuță, în salon,
lângă o chisea cu miere
și-un pahar plin cu sifon,
rânduite-n fructiere,
roade, care mai de care,
coapte, dulci, aromitoare,
stau grupate după sort:
în prima sunt indigene,
în cealaltă, din import.
Când le vezi cum își zâmbesc
peste-un fir de garofiță,
n-ai zice că pe sub gene
reciproc se socotesc.
Iar eu de-un minut întreg,
așteptând să-mi vină gazda,
dusă după-o linguriță,
mă întreb: Ce să-mi aleg?
[...] Citește tot
fabulă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre indigeni, adresa este: