Poezii despre infinit și moarte, pagina 2
Dinainte
din tot ce azi se știe
din mâine ce se va
o să rămână urma
în infinit pustie
nici moartă și nici vie
în care-o altă minte
un alt soi de-adevăr
va oglindi în sine
departe de cuvinte
adâncul dinainte
poezie de Radu Ioan Tudosan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La revedere copilărie bine-ai venit
Copilărie cu fiecare lacrimă
mă-ndepărtezi însă rămâi
centrul intangibil al universului
merg de parcă aș lua calea lactee
în primire survolez moartea în
orice clipă de la înălțimea inimii
oriunde-aș privi Dumnezeu există
iar atunci când închid ochii neființa
dispare și sufletul aterizează pe-un
petic te iarbă dincolo de
capătul infinit
al nopții
poezie de Costel Zăgan din Elegii de trezit copilăria (17 ianuarie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chiroane de fiori
Mi s-a înălțat
privirea din morți
când te-am zărit.
Ce miruri
ascunse
în săruturi
porți cu tâmâie
de infinit răstignit?
Pe o stea de ceară
albastră imortală
in ardere fuior
îmbrătișați
cu chiroane de fiori
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lamento
Preț de-un ocean, vâslim întruna
Trecând nomazi printre firide,
În bezne să descoperim
Zig-zaguri oarbe de aspide.
Vâslim oceane suprapuse
Și punem nopților adaos,
Ca să privim cu ochi de zeu
La golul, zămislit, din haos
Trecând de cele întâmplate
Nu știm nici dacă am trăit,
Dar credem în eternitate
Deși, murim la infinit.
poezie de Constantin Georgescu din Ipostaze (2016)
Adăugat de constantin_georgescu_pif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ecologică
Omul, specie perfidă,
Ce-mblânzește să ucidă,
Ce domesticește fiare
Spre-a le pune în frigare.
Surâzând capcane-ntinde
Și pădurea o aprinde
Seacă cerul, surâzând,
Numai moarte are-n gând.
Pipăie în infinit
Cu buricu-i de cuțit,
Unde în eter trimite,
Numai spre-a se compromite.
Început, sfârșit de drum,
Trece-nfășurat în fum
Prim al minții, rob al gurii,
Aberație-a naturii...
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te ador
în jurul tău
de aș putea să zbor
să-ți fac coroană dintr-un nor
ploaie de stele
ți-aș trimite-n zori
din infinitul cer
ți-aș face un izvor
cu apă cristalină
ca-n veci să nu mai mori
și păsări
ți-aș trimite-n cor
să-ți cânte
romanța mea de dor
visând la tine
și al tău amor
eu nu știam
că te ador
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poarta spre fericire
A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieții
nu mai oprește în gară...
Aleargă
pătând șinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în brațele morții...
În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
și deschide-i
poarta spre infinit...
poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te Ador
în jurul tău
de aș putea să zbor
să-ți fac coroana dintr-un nor
ploaie de stele
ți-aș trimite-n zori
din infinitul cer
ți-aș face un izvor
cu apa cristalină
ca-n veci să nu mai mori
și păsări
ți-aș trimite-n cor
să-ți cânte
romanța mea de dor
visând la tine
și al tău amor
eu nu știam că te ador
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te iubeam...
Te iubeam să mă iubesc
Din bob de lut să-nfloresc
Macul roșu al inimii...
Văzând secerișul morții
Prin lanurile zilelor
Cum stă mirat și privește
Cercurile tăvălite
Din urma săruturilor
Cu contururile curbate
Ale infiniturilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă un sărut...
Când inima îmi simte
Că ea,.. e-nviere,.. moarte
Din piept bate să iasă
Să zboare la cea aleasă
Ca două ciocârlii spre soare
In triluri de dor răvășitore
Una în alta să topească
Si infinitul o să le dorească
Muzica lui divină, senină
Printr-o fantă de curcubeu
Să moară de ciudă orice zeu
Când spre tine zbor... eu
Să te iubesc un infinit
Și incă un sărut..
In triluri curcubeu
Ce le simt când știu
Că exiști pe pământ
Si mai renăscut din lut
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre infinit și moarte, adresa este: