inflaţie

Constant

Unii caută înţelesuri în lacrimă,
Alţii- în nimicurile inflaţiei...
Şi unii şi alţii convieţuiesc.

Atât cât e necesar- firul ierbii creşte.
Nu cere socoteală, nu ţipă...
Aşa îi este dat- să fie!

Malformaţiile sunt taxate şi mor!

Primii caută naturalul,
Studiază malformaţia-
Dar nu o taxează, ci cred în vindecare...

Al doilea caz e mult prea simplu şi sec!
Şi totuşi malformaţiile trebuie salvate-
Doar dacă merită!...

Atât cât e necesar- primii caută înţelesuri...
Când nu mai e necesar, caută în continuare.

[...] Citeşte tot

poezie de Victoria Dicu
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre spini de trandafiri

Printre spini de trandafiri, lacrimi şi gaze dăruite de jandarmi, ne ducem traiul.

Zilnic observăm că preţurile au luat-o razna, inflaţia a crescut, iar în România nu mai există raiul.

Politicienii noştri sunt doar curve arvunite de vreun şmecher.

Şi zilnic joacă viaţa acestui popor la pocher.

Conduşi de nişte oameni, ce în loc de deservenţi, sunt doar nişte lichele sau orătănii.

Popor damnat ce suntem, nu realizam, că ne aflăm pe marginea unei prăpastii.

Am ajuns zilnic să ne rugăm la Dumnezeu şi să facem doar mătănii.

poezie de Romulus Rapcea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târziu şi inutil

Poeţii mari se nasc de tineri,
Şi mor în zi de sărbătoare,
Eu m-am născut cu mari reţineri,
Ofrandă clipei schimbătoare.

Dar am văzut lumina zilei,
În marţea zeului cu arme,
Cu zodiac sub semnul milei,
Nebun, trufaş, pe-auguste palme.

Şi m-am trezit în paradigmă,
Printre-arhaisme şi foneme,
Cu-a precursorilor enigmă,
Din forma fixă cu dileme.

Mult prea târziu şi fără noimă,
Când nimeni nu mai ia aminte,
Un inflaţionist prin doină,
Iubind mareea de cuvinte.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau „somnul” liniştit

Am muncit din greu, o viaţă-ntreagă,
Ca să adun un ban şi să vă cresc.
Să am de-un leac căci viaţa mi-e beteagă
Şi cine ştie? Un doctor să-mi plătesc.

Am muncit din greu, cu veşnica speranţă
Să las în urma mea ce eu nu am avut,
Viaţă infantilă şi nici adolescenţă,
Nici cui să îi spun tată! Căci nu l-am cunoscut.

Am muncit din greu să cresc două vlăstare,
Cu palmele-mi tocite şi capul mai plecat,
Să nu-mi spună copii vorbe de indignare:
- Ce ai lăsat în urmă? Când eu voi fi „plecat”.

Am muncit din greu s-ajung un… „oarecine”,
N-am fost un pierde vară pe unde am lucrat,
Crezând că şi nepoţii se vor mândrii cu mine,
Cu multul sau puţinul, în ani, ce-am adunat.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflaţie barocă

Într-o inflaţie barocă
De presupuse sentimente,
De pretenţii şi orgolii nejustificate
De interese şi personaje caragialeşti
Unii nu-şi mai găsesc locul.
Într-o inflaţie barocă
De presupuse argumente,
Privesc
De pe cerul meu exaltant
Personajele, măştile,
Prăpăstiile, corolele,
Citadelele, abisurile
Şi din nou cerul.
În această inflaţie barocă,
Măştile au intrat
Şi în lumea mea...
Am deschis simplu poarta,
Şi le-am poftit
Fără să le mai cer acte,
Diplome, CV-uri....

[...] Citeşte tot

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet învelit într-o lacrimă de mamă

Auzi mama
deseori stau aşa cu tâmpla
sprijinită de cele două degete
pe care ni-le ridicam
în semn de jurământ
atunci când
mă întrebai dacă am minţit
sau nu când mai inventam
câte o scuză
la gesturile mimate
pe care ştiu că
nu îţi erau pe plac

ştiu că tu mă priveşti
de acolo de sus şi mai ştiu că
uneori spartura cerului
e mult prea mică
pentru a mă vedea
aşa cum sunt
ştiu că au trecut

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume (4 noiembrie 2022)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea batranilor

Mai muncim o vreme, tată-mare,
Ca să strîngem bani de-nmormîntare,
Mai muncim o vreme, mamă bună,
Şi-or să ne îngroape împreună.

Leu cu leu aţi adunat o viaţă,
Aţi făcut economii de piaţă
Şi acum aşa a fost să fie,
Să n-aveţi bani pentru sicrie.

Vremuri mari, puternice reforme,
Toate cheltuielile-s enorme,
Pune, tată, capul pe o pernă,
Viaţa ta a devenit eternă.

Nu mai ai nici dreptul la o moarte,
Trage-te, bătrîne, într-o parte
Şi rămîi, pîn-la sfîrşit, de pază,
Că altfel te devalorizează.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Panaceu?

Aveţi acasă un grătar,
Dar salivaţi la galantar
Că n-aveţi bani de mititei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

În casă tremuraţi de frig
Şi staţi întreaga zi covrig,
Dar vin facturi de mii de lei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Inflaţia vă lasă goi,
Crescând de luni şi până joi
Şi face sută zece lei?
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

Pe sticlă, seara, de priviţi
La cinci sau şase ipocriţi
Ce-s moderaţi de farisei,
Sorbiţi un ceai din flori de tei!

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea de rău

Puterile scad în mine, dar creşte setea de lumină,
O fi veşnicia o lumină nestinsă?
Tânjesc spre o iubire pură ca laptele mamei.
Şi numismaţii vor să iasă din anonimat,
Pe lângă trei monede adaugă un Titanic,
Metaforele vor fi părăsite precum oasele
La Muzeul de Ştiinţe Naturale,
Contează sentimentele, numai ele ne deosebesc
De restul lumii vii,
Din Gange nu poţi face un biet pârâiaş,
Andreaua să fie suliţa lui Richard Inimă de Focă,
Falsi samurai se plimbă pe diverse plaiuri,
Inflaţie de poezii haiku, e impotenţa de a scrie un poem?
Inflaţie şi de sonete şi rondeluri,
Nu mai putem ieşi din vechiul, brav Renascentism?
Anticii regi sunt adunaţi în cuşti şi latră,
Veniră călăreţii de aramă, se-nvolbura şi Neva, dar degeaba,
Căluţul DADA îşi mai face jocul, iar marii preoţi mai citesc reviste porno,
Poţi biciui un om? El tot învinge. Nici un talent, nimic nu poate justifica
Dispreţul pentru om. O, Doamne, lasă-ne să creştem nalţi şi demni,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu spun la nimeni

mă strânge tăcerea între universuri...
faţa mi se face vineţie-gri;
braţele mi se lungesc dincolo de picioare,
parcă e un ceva, spre un absolut ciobit la colţuri.
o strădanie schimonosită apar,
cu doruri în brânci
şi mă doare asta şi la nimeni nu spun.

cerul mă poartă pe braţe printre zefirii zbârliţi,
până-n capete de însingurări
prin care umblă absurdul şchiopătând
şi la nimeni nu spun asta.

indisciplina stării mi-e trasă cu cangea uneori,
din metafizica ce nu uită
de-a mea însingurare bogată în fantezii şi coturi.
eu cel surprins mereu
de îngerii ce se pierd pe pereţii de biserică
şi nu pe umerii mei învăţaţi cu aşteptările deşarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!