Poezii despre inundații, pagina 2
Prin poezie și prin fapte
În spatele chipului nobil,
Că asta-i tot ce mi-a rămas,
Mi-ascund eu sufletul labil,
Sub ochelarii de pe nas.
În mine eu ascund torente,
Poeme, crize... sunt simțiri,
Sub inundații permanente,
Ascund zâmbind dezamăgiri.
Ascund în mine și titanii...
Și câteodată un rege blând,
Ascund și timpul, ascund anii,
Prin versul simplu și profund.
Ascund copilăria-n mine
Și pe bunica ce-a murit,
Mă tem de mine și de tine,
De asta voi nu m-ați zărit.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru-Cristian Ștefănescu (30 octombrie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diabetul
Diabetul...
Dansul sentimentelor
A ajuns la plus infinit.
Nu mai putem controla stresul,
Tensiunile morale, tristețea...
Au depășit lacrimile cota de inundație.
Furtuna generează furtuni
Și războaie ascunse...
Cibernetice semne, meduze rapace,
Dușmani fără nume,
Ascunse sub farduri și creme.
Calomniatori de lumină
Cresc valorile glicemiei.
Doar eu un edulcorat de tăcere,
Caut gustul dulce al vieții
În borcanul cu miere.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai-hui
Patru pereți de lemn sunt cămașa
paharului ce își dorește
spargerea... Noptiera lașă
se ascunde sub ziare. Ofilește
o cireașă după urechea ta.
E inundație cu sticle
în care băltește golul
și în copaci au înflorit ceștile pline
ochi cu miros de cafea. O pară
își pictează în fructieră
modul în care o să dispară
sub pământul evaporat
de plămânii scobiți de la vară.
Din cer un nor a scos limba
lui albă
spre o pasăre ce zboară tehui
în locul meu, hai!
în locul ei, hui!
în locul nimănui!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dramele gliei
iarna n-a plecat, ninge cu griji iar
Carpații se acoperă cu nostalgie
muguri de brazi tremură n-au habar
că-n trunchiuri este criză, nevralgie.
rănite florile de măr și de cireș
își aștern podoaba pe înghețat pământ
grindina le lovește dar n-au nici un greș
frigul înăsprește orizontul sfânt.
inundații mari acoperă Moldova
râurile se răscoală pline de durere
în sufletul meu plânge slova
aș vrea să schimb ceva dar n-am putere.
ninge cu drame ninge cu catastrofe
plâng de moarte literele în strofe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căminul studenției
Planau reșourile încinse.
La demisoluri se schimbau siguranțe în minți
Era inundație cu dușuri și prosoape
și se vindeau pe sub mână
giroscoape și dinți.
Noi nu înaintăm cu patul în dulap
printre covoarele ațoase
ne zvârcoleam cu prizele în cap
iar frigiderele înotau friguroase.
Ne luasem șobolanii lângă noi
să-i ducem spre ieșire mai departe
însă ieșirea plină de gunoi
era în altă parte.
Așa că ne-am pus steag un calorifer
ce bubuia ca un berbec de fontă
și am ieșit afară unde-n ger
priveam căminul cum stătea la montă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
Iar m-am trezit cu sufletul de plumb
Cu mintea gri, în scoarța cenușie...
Visam reîntoarcere din țara lui Columb,
Eram epuizat d-eșec, pe veșnicie.
Aveam inima grea, bătăile mai rare
Aproape de apnee sufeream
Și-n gerul crunt de afară, căutam răcoare...
Eram din nou captiv, inert și agonizam.
Timpul și spațiul le simțeam arcan
În jocul sumbru al dramei, revenit...
Trăiam inevitabilul de care mă feream...
Eram din nou acasă, locul părăsit.
Straniu-i dorința și să nu ți-o vrei
Și inima să-ți stea îndoită în sul
De-o minte ce-ai și rațiunea de le zei
Precum salvarea de la fulger printr-un nul.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
nimic nu depinde de mine
nici predicția inundațiilor ce or să vie
nici gustul mîncării de dovlecei
și nici reapariția ta
pe un cal alb
învingînd dragonii aurii
ce-mi bîntuie
apartamentul sor-mii de două camere
chiar dacă ai să-mi spui că puteam să fac oarece
am să tac
n-am să te contrazic
dar oricum n-am făcut ceea ce-mi zici
e o seară tihnită de vară
ca să folosesc un clișeu aromat
în care televizorul toacă
eu stau în balcon
gol
ca-ntotdeauna
[...] Citește tot
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne imaginăm că femeia e o fărâmă de strigăt
aruncată pe podea
și mâinile tale
într-o seară ca asta
ar îndrăzni să o ridice
până în dreptul urechilor
să ne imaginăm că ea ar intra în timpan
și ar călători în adâncul tău
prin toți mușchii
ar traversa zonele cu risc de inundații
ar înnopta în iris
și dimineața te-ar trezi devreme
să ne imaginăm că ai fi obligat
să trăiești cu ea în sânge
că venele tale dilatate ar accepta-o
și zilnic strigătul ei te-ar controla
până în adânc
să ne imaginăm că femeia aceasta
[...] Citește tot
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Caut
locuiesc într-o lume fără cer
jos se vede adunând un braț
crengi uscate
ele nu pot să ardă
a uitat sa iasă soarele să usuce pământul
știre incendiară
troacă, fost ministru de interne, arestat
greblă, finul și țigănci trimise la produs
Curtea Constituțională
un copil scâncește, nu mai are lapte
iarba a ars și pământul este uscat
doua veverițe se ceartă, pe o creangă
ea râde, simte că o să se rupă
copacul a fost tăiat, pădurea nu mai există
un bolovan uriaș sculptează inundații
cu chipul unui om rezemat într-o cârciumă
o fată frumoasă se simte părăsită, ia luat banca casa
[...] Citește tot
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descoperă magia, mulțumește
primul lucru de care îți dai seama, dimineața, e că respiri
și nimeni nu e dispus să accepte miracolul, li se pare normal să respire
cu toate că moartea este parte la toată bucuria noastră
mi-am privit degetele, într-adevăr nu sunt magician și nu am învățat trucuri
dar degetele mele pot mângâia o frunză, un trup, o foaie
și la nevoie pot chiar citi dacă e nevoie
nu sunt Houdini, nu am abilități speciale și nici practică
dar nu mă sperii de o ploaie și nici de zăpadă
chiar dacă inundațiile și avanlanșele pândesc la tot pasul
când spui mulțumesc sau te iubesc sau iartă-mă
sufletul de lângă tine înflorește
și asta este cea mai mare magie cu care mă pot juca
sper, chiar îmi doresc să respirăm mâine dimineață
e atât de frumos să simți răsuflarea celuilalt
și să saluți zâmbind printre gene această nouă zi
[...] Citește tot
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre inundații, adresa este: