Poezii despre lentile, pagina 2
Neliniște
Numai noi și cerul
eram
sub lentila de apă
căutând aureola pufoasă
a cuiburilor prolifice.
Iarba se face subțire,
de ață
lângă pragul atotstăpânitor.
Ca un erete-n derivă
neliniștea
peste mine, astăzi gonește.
poezie de Violeta Pasat din Pasărea confident, editura ORION - BUCUREȘTI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred că
Cred că mi-am pierdut un ochi,
Căutând.
Avea dioptrie mică
Și-mi părea că vedea bine
Cu și fără lentilă.
S-o fi împiedicat de vreun vis
Atras de pământ
Și siguranță.
Iar acum îmi caut privirea profundă
Cu ochiul rămas,
În dioptrie mare
Și gene prea dese
Pentru conținuturi.
Cred că mi-am strivit o mână,
Îmbrățișând.
Avea degete drepte
Și-mi părea că era frumoasă
Cu și fără mănușă.
S-o fi pripit când veneai,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Chișcari (23 octombrie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am ieșit
dimineață să-mi spăl ma
și
na la o spălătorie auto
cum nu am mașină
mi-am spălat ochelarii
cu jet puternic jet după șampon
presiunea apei a smuls lentila cu cilindru
acum jetul spală ochiul drept
în locul mașinii (?!)
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frivolitate la cub
Încet, încins și total
Când mulțimea din bar este vidă,
Se mai desprinde câte o cărămidă
Înfrigurat așteptând un final.
Domol, tăcut și ciudat,
La câte pahare-ai oprit...
Vezi sala-ntr-un negru pătrat
Printr-o lentilă ce s-a aburit.
Rătăcit, amorțit și vexat
Urmărești pieptoase sirene,
Însă nu te slăbești de migrene
Și-ncerci să afli unde-ai parcat...
poezie satirică de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Cornelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua poeziilor mele
n-am murit de deochiul
celebrității ratate din motive
de ochi frumoși ascunși
după lentile cu dioptrii
din ce
în
ce
mai mari ca două văpăi albastre
am rămas pe cărarea mea pustie
cu foile scrise caligrafic
netipărite sunt poeziile care scutură
finețea din trandafiri și smulge
lacrima din sufletul delicat
versul mi-a căzut în ploaie
în genunchi l-am cules și
și
l-am alintat cu buze de femeie
apoi l-am modelat într-o noapte
lungă cât o zbatere de pleoapă
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când am spart capul norocului
eram o absență năstrușnică pornită
să caute zelul cu care mă născuse
frica de criblura stelară întinsă
pe magistrala orbirii.
Sângele curgându-i din clemența nesecurizată
și-a pus ochelari cu lentile de vid.
Am uitat ce dioptrii avea părerea de rău
a praștiei certându-mă
că nu mi-am lovit norocul în buric.
Pentru viitorul meu acela era cepul gânditor
din care i-ar fi curs în cap creierii faimei
că pusesem pe jar bolta cerească
din care norocul cu capul spart
își făcuse pălărie.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifest
Fire-ar să fie
Într-un ceas bun!
Am zis într-o doară
Încă de la început
Privind prin lentile
Da de unde că nu e
Cum s-ar crede
S-a denigrat total
Pe același subiect
Din motive subiective
S-a mânjit acel motiv
Cu tot cu predicat
Inclusiv autorul
I s-au adus insulte
A fost ponegrit
Cu alde ofense
S-au făcut injurii
Și reclame negative
În dauna acelui script
S-a voit compromitere
[...] Citește tot
poezie de David Boia (16 noiembrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici Dumnezeu
(alb)
cu dioptriile mele de nuntă
am început să văd pe stradă oameni albaștri
și galbeni și roșii
senini în sângele cu gelozii la mijloc
în vârful vântului cârpa
îmi bea ochii semnalizând nemurire
Andrei ridică din umerii cu poveri de sfințire
a întemeierii aici Dumnezeu
poezie de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
De aceea m-am sinucis
în biblioteca aia cu băncile lustruite
de cititorii hapsâni de cuvinte potrivite
întins pe una dintre mesele lungi
lângă o pereche de ochelari cu lentile
fumurii și dioptrii mari
viața este o poveste scrisă de fiecare
filosof care ascultă mesajul materiei
moartea avea o voce metalică și gust
de pucioasă am simțit când dormeam
somnul eternității cot la cot cu alții
eram întins pe lemnul acela rece
bun pentru un sicriu
și mă plimbam agale printre rafturi
halatele albe și capetele curioase
mă priveau cu dispreț cum e încărcat
trupul meu devorat de sucurile poeziei
scrise nebunește pe genunchi
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
luna rece privește
pământul gol
o lentilă pe fața unui orb
jumătate neagră
călătorește spre a fost
număr în apa timpului
zile
până la ultimul răsărit
când nu mai pot fi
nici un apus
nu vreau să topesc viața
numai în mine
te aștept
la primul pătrat
poezie de Viorel Muha (3 decembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre lentile, adresa este: