mântuire

* * *

În viaţa asta, frate,
De necazuri nu-i scutit
Nici omul neprihănit.
Diferenţa-i că din toate
E de Domnul izbăvit
Şi de Ceruri are parte!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Lavinia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual de izbăvire

antrenată
pentru fuga
de emoţii devoratoare
aştept
cu sufletul micşorat
împlinesc astfel
ritualul sângelui
dinaintea unui sărut stelar.

poezie de Carmen Tania Grigore din Un sezon cât o viaţă
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre cum am fost adusă din Africa în America

Toleranţa pe care-am deprins-o eu, cea năvleagă,
În Africa Păgână-a ajutat sufletul meu negru să-înţeleagă
Că există un Dumnezeu, un Mântuitor şi-o judecată:
Mai înainte n-auzisem de izbăvire, n-o căutasem niciodată.

Mulţi privesc cu dispreţ rasa noastră neagră,
"Culoarea lor e-o diabolică boia, iar ei sunt o plagă".
Amintiţi-vă, Creştini, Cioroii, negri precum Cain,
Pot fi educaţi şi călăuziţi spre-un mai înalt destin.

* A fost primul autor afro-american al unei cărţi de poezie.
După publicarea volumului respectiv a fost eliberată din sclavie.

poezie de Phillis Wheatley, 1753 – 1784, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izbăvită ardere

Curcanii au mutat pe soare şirul
De gâturi cu, nestinşi, cartofii roşii.
La cerul lăcrămat şi sfânt ca mirul
Rotunzi se fac şi joacă pântecoşii!

Şuviţa stelei noi întinge-n ape,
Un stăpânit pământ ascultă ani,
Pământul s-a lipit de steaua-aproape.
Nuntesc, la curtea galbenă, curcani.

poezie celebră de Ion Barbu (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare albastră

sunt o conştiinţă împăcată cu vaste reflecţii
asupra existenţei cu voaluri de mistere
elanul demiurgic cu nesfârşitele proiecţii
a viselor cu aripi care se avântă sus în emisfere.

duhul sfânt îmi pare geniul pur al vieţii
se pogoare în suflet la albastră chemare
atunci când se destramă tenebrele nopţii
şi iubitorul soare răsare iar din mare.

prin credinţă sacră îmi izbăvesc destinul
cu iubiri boeme mut muntele din loc
la cina cea de taină savurez festinul
Isus mântuitorul a pus în mine foc.

să ard întunecimea tot răul tot veninul
sufletul să-mi rămână structură de proroc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dedicaţie pe un tablou (le-am oferit câte unul fratelui meu Marian şi surorilor mele Adela, Elidia şi Simona Budoi)

Ţi-ofer acest cadou,
Un minunat tablou,
Cu-ai noştri dragi părinţi,
Ce-au fost buni şi cuminţi.
Hristos să-i mântuiască
Şi-n Rai să-i odihnească!

poezie de George Budoi din Părinţii şi copiii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (29 septembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Dumnezeu dă culoare pământului prin flori,
Mamelor, prunci spre mântuire,
Oamenilor, bucurie prin muzică,
Speranţă şi pace prin rugăciune.
Toate acestea le primim în dar.
Ce dăm noi la schimb?

poezie de Angelina Nădejde (16 iunie 2012)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crucea

Pe crucea mântuirii ce-am ridicat-o-n fine
din lespezi de iubire punând mortar de dor,
din când în când acelaşi sublim Mântuitor
se lasă prins în cuie şi moare pentru mine.

De fiecare dată îi tot rămân dator
şi totuşi nu îmi cere nimic când iarăşi vine.
Nu ştiu ce vrea, ce-ncearcă, ce speră că obţine
cu sacrificiu-acesta etern, copleşitor.

Am încercat odată, când el era departe,
în cuiele durerii să stau în locul Său,
dar m-a cuprins deodată un frig cumplit, de moarte.

Şi-au început să plângă părerile de rău,
când El venind îmi spuse dându-mă blând deoparte:
Să nu mai urci acolo, nu-i încă locul tău.

sonet de Anatol Covali (25 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghedeon şi cei trei sute

Viteazul Ghedeon a izbăvit
Poporul său de năvăliri duşmane.
Dar cu puţini ostaşi a biruit,
Căci a luptat cu Dumnezeu, smerit,
Mai mult decât cu zeci şi milioane.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

...

să vină noaptea
ca o izbăvire
când totul se împacă
să nu mai fie rană
să nu mai simt durere
cum marea
talazul îşi îneacă
şi vântul din furtună
devine adiere...

poezie de George Ionită
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!