Poezii despre maturitate, pagina 2
Un cotor de adevăr
Cică merele-ntr-o vreme,
Când creșteau doar în pădure,
Nu aveau de ce se teme,
Viermii se dădeau la mure,
Erau mai sofisticate
Și prin țepii lor, se pare,
A le devora pe toate
Era mare încercare,
Însă astăzi, în livadă,
Mere crude-s atacate
De ajung ele să cadă
Până la maturitate
.
Nu c-ar fi mai dulci, zemoase,
Cum vin unii și gâdesc,
Viermii au mai multe clase
.
Țepii
nu le mai priesc.
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fum și de la capăt
e abia dimineață și ard
câteva țigări dinspre filtru
cu suzeta calată în gard
bebelușul din mine (?!) a-nceput - important -
să trateze un viciu retard
cu maturitatea specifică vârstei
a-ntâia în ordinea alterării
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 60
Așa cum valuri vin peste prundișuri
La fel minute se grăbesc să treacă
Și curg la vale ca în repezișuri
Trudindu-se cât pot să se întreacă.
Un nou-născut ce iese la lumină
Se-ndreaptă încet spre-a lui maturitate
Eclipse rele soarta i-o domină
Și Timpul, care-a dat, îi va lua toate,
Căci va păli a tinereții floare
Și riduri va săpa pe mândra frunte
Hrănindu-se cu lucruri trecătoare
Ce coasa lui nu pot să o înfrunte.
Și totuși versul meu timpul sfidează
Căci te slăvesc, când el te ruinează.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pomișorii
săracii pomișori
săracii nuci
crescuți ca biscuiții umflați monstruos
în buzunare precare, să
racii pomișori plantați
săracii
cu ambalaj cu tot (?!) cu sentimente
precare de acei emigranți
care nu
adoră ungaria, patria, ma
mă, și nu
vor prinde maturitatea
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
Copilăria în pași de joacă a trecut
În tinerețe multe m-au durut,
Maturitatea, oh, ție mă rog
De bătrânețe scapă-mă căci nu vreau să mor.
Ce scop umil și jalnic are omul
De a rămas în viață pe pământ
, Așteptând apoi moartea ca somnul
Săpându-și groapa de mormânt.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
***(seducție)
se duc
mirările copilăriei
se duc idealurile adolescenței
se duc visele și
împlinirile tinereții
se duc anii de glorie ai
maturității
certitudinile senectuții se duc
timpurile și anotimpurile se
duc -
din toate numai cenușa
cuvintelor
cuvintele... cuvintele... seduc
poezie de Alexandru D. Funduianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coaptă ca un fruct
Coaptă ca un fruct țin lumea în brațele mele,
ea s-a copt peste noapte;
coaja e pielița fraged-albastră
ce se boltește în jur,
și sucul e dulcele, înmiresmatul, încinsul și scânteietorul
șuvoi de lumină.
Adânc mă cufund, ca un înotător, într-un cosmos cu licăr de argint,
botezat pentru maturitate, renăscut pentru noi împliniri,
și uns pentru faptă.
Ușor ca un hohot de râs,
tai cu brațele o mare de miere-aurie,
căreia dor i-e de mâinile mele flămânde.
poezie clasică de Karin Boye, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despartire
Cand despartirea ne bate -n usi ce facem?
Avem copii, familie si vise,
Suntem maturi si acceptam, ori ne prefacem
ca tot ce sa-ntamplat nu e real, si inchidem totul in uitare c-asa e ideal,
Lasand portile acestui episod pe veci inchise.
Cand partenerul ne tradeaza cum uitam?
Ori sa uitam e oare chiar unica salvare?
Maturitatea cere asa cum e sa-l acceptam,
Un adevar ce duce usor spre despartire,
Sa dam uitarii tot ce am numit candva iubire,
Tot ce-am cladit de-o viata sa presaram cu sare.
Acum ca suntem pusi la zid de o tradare
Ce n- o sa ne-ocoleasca oricat am incerca,
Avem de-ales fie sa lasam totul in uitare,
Ori sa luam viata-n piept, sa nu dam inapoi,
Sa ii iertam pe cei ce nu s-au multumit cu noi,
Dar sa-ncheiem acolo, viata oricum va continua.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neputința
neputința fiecărei zile
m-a legat de mâini și de picioare
iar soarta m-a condamnat la exil
în mijlocul oamenilor
seara mă culc cu gândul la cocori
iar noaptea mă visez zburând
copilul ingenuu urcă în viață
pierzându-și puritatea,
omul matur coboară treptele
încercând să-și recâștige imperiile
oamenii pleacă dimineața de acasă
cu câte o grijă pe fiecare umăr
și se întorc seara
cu câte două griji pe fiecare umăr
poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii ce-au trecut
Anii ce au fost nu vor mai fi,
Vremuri duse în trecut regret,
Am îmbătrânit cu mulți copii,
Viața m-a făcut mai înțelept.
Femei frumoase-n vântul verii se ofilesc,
Părinți ce m-au născut îmbătrânesc,
Copii din mici în mari maturi devin,
Ca sticle de must uitate-n beci se fac în vin.
poezie de Ionuț Nistorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre maturitate? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre maturitate, adresa este: