Poezii despre medicamente, pagina 2
O floare care va muri încet
Pe mesele luminoase ale bolnavilor
se îngrămădesc fără ordine multe lucruri
cu o nesfârșită tristețe: un pahar de apă
pe jumătate gol, medicamente, pipete,
un ceas care nu mai intră pe mână
- măsura timpului dintre durere și plictiseală -
brățări și inele inutile, hârtii
cu scris strâns și nepăsător de medic;
și o floare care va muri încet - ca o imagine
într-o oglindă - sau chipul tău, Doamne. Obiecte
care vorbesc despre multul sau puținul pe care îl iubeau,
al celui ce veghează marginea, al celui care vine
doar prin compromis; al celui absent,
al neputinței de a minți din dragoste.
poezie de Guillermo Eduardo Pilia din Din poezia Americii Latine (2016, Ainadamar), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce instrument imit când sunt rănit
Sunt cobză. Poți cânta la mine.
Strănut dezacordat. Se pare
Că merit o verificare
La corzile subțiri și fine!
Sunt răgușit precum un bas,
Tușesc precum o tobă mare,
Scârțâi ca o vioară care
Fără sacâzuri a rămas!
Mă trombonesc medicamente
Și medicii mi-s toți afoni,
Am lipsuri mari la baritoni
Și mult prea multe instrumente!
Mă simt orchestra de la Scala,
Rămasă fără interpreți,
Acustica de la pereți,
Fără ecou. Ghiciți-mi boala!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (1 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vinul roșu
Ascultați aici la moșu,
De când lumea, vinul roșu
E bun pentru sănătate,
Cu efecte minunate.
E grozav ca aliment,
Ba chiar ca medicament,
Dacă e de calitate,
Précum scrie în tratate.
Dar, luați aici aminte,
Căci vă spun ca un părinte:
Vinul roșu-ți dă vigoare,
Doar de-l bei cu cumpătare.
poezie de George Budoi din Elogii vinului și viei (1 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Disper(s)area
nu știu de ce nu pot să înghit
medicamentele astea au ceva din bobițele din
care-l îndulcesc pe câinele meu
sau
poate chiar eu încurc de o vreme
lucrurile (?!) și mă hrănesc cu mirosuri, cu
zemuri, cu sunete abia auzite
de cei
rămași în viață. la pat
cu urechile și nările ciulite
într-o disper(s)are
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E indicat să ai o atitudine pozitivă
Am hotărât ca de-acum înainte să am o atitudine pozitivă.
Nu există cutremure, erupții vulcanice, uragane sau tornade,
cel puțin pe o rază de o mie de kilometri
de locul unde mă aflu.
Nu există specii pe cale de dispariție.
Încălzirea globală a luat sfârșit;
la fel ca războiul din Irak și, spre marea mea surpriză,
nu mai există amenințări teroriste. N-am fost, de altfel, martor
niciunor accidente sau decese, programate sau inventate,
și îmi place să cred că toți cei care-au mierlit-o
sunt iertați de Dumnezeu și au intrat în Împărăția Cerurilor.
Of, iar am uitat unde mi-am pus medicamentele alea...
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici, în regiunea ființei mele
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și-am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
Cred că m-am îmbolnăvit de moarte
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Beau să te uit
în comă ajung seară de seară
vreau să mor repede
îmi vine să-mi trag un glonț
drept în inima care încă te iubește
mă rog să vii și să mă salvezi
cu iubirea ta medicament
dacă întârzii mă rătăcesc
simt asta și de aceea te chem
beau până-mi pierd mințile
nici nu mai știu cine sunt
în memorie rămâi numai tu
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea ființei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna și stelele.
Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Și mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarnă.
Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Și chiar am citit niște cărți,
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și am fost frumos...
Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore,
Și-am cheltuit pe ele o groază de ani.
[...] Citește tot
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Enache Andreia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Raport
Ieri, pe la ora zero și ceva,
A fost spitalizat un fulg de nea.
Căzuse din văzduh și-și fracturase,
Lovindu-se de pomi, mai multe oase.
Avea dureri cumplite, căci albise
Parcă tot sângele i se golise.
L-a operat un medic foarte mare,
Dar fără nici o șansă de salvare:
În nici o farmacie de sub cer
Nu se găsea medicamentul "Ger".
poezie de Spiridon Popescu din Diavol cu coarne de melc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspirinele poetului
Versurile mele sosesc înghețate.
Să scriu poezia, mai întâi le pun
Să își încălzească picioarele toate...
Și au foarte multe, dacă le adun.
Versurile mele se-ncălzesc la mine,
Fac temperatură și răcesc subit,
Apoi, fără veste, devin aspirine
Și tratează boala, bune-s de citit.
Versurile mele... Nu-s medicamente,
Pe lume, ca ele mai eficiente!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre medicamente, adresa este: