moarte şi nuntă

Cimitir de artişti

Numai artiştii au corupt tărâna,
din vina lor răsar pe lume flori,
prin arbori trec pierduţii - dirijori,
şi-şi mişcă-n fiecare creangă mâna.

De-atâţia pictori morţi în cimitire,
culorile se strâng ca pe la nunţi,
un sculptor taie nebuneşte munţi,
planeta e-n pericol de iubire.

Gerosul vânt şi vântul prea fierbinte,
ce sfarmă ţări şi prescurtează vieţi,
pleacă din pieptul marilor poeţi,
ei, după moarte, mai rostind cuvinte.

Artişti nocivi în viaţă şi în arte,
ei sunt cu-atâta mai nocivi în moarte.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zile şi morţi

Te miri unde se află ochiul,
noi suntem lacrimile lui
risipă de sare,
risipă de apă.
de fier e risipă în cuie.
Vom spânzura de vederea noastră
stele gemânde,
nodul gordian nu-l vom tăia
ca şi cum Alexandru Macedon, încă viu
ar fi în faţa falangei!
Vom trozni între unghii, pietrele,
ca pe nişte păduchi ai munţilor,
clipind, face-vom ca întunericul
să se zdrobească de atâta vedere!

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Iarna de la sfârşitul lumii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sâmbăta mileniului III

Azi dau totul pe nimic

azi dau totul pe iubire

Dumnezeu la loz în plic

Domnă altă nălucire

Azi dau totul pe iubire

azi dau totul pe o carte

doar lectura în neştire

mă aruncă peste moarte

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (30 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ei

Ei vor veni. Stând după colţ.
Au poate gândul să-i întoarne?
Eşti numai spaimă, eşti de carne.
Au ghiare lungi, de fier au clonţ.

Cu toate simţurile goarne,
Trăieşti uciderea de bolţi.
Ei au copite şi au coarne,
Au puşcă şi în puşcă gloţ.

Călări pe cai de-apocalipsă,
Din a pământului elipsă
Făcând verigheta nunţii lor:

Ea-nseamnă dansul rotitor
Al stelelor, în ochi ce mor,
Şi două mii de ani eclipsă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimele flori

N-am găsit, iubito, flori pentru tine
Oricât m-aş fi trezit de dimineaţă
A trecut azi Bacovia prin piaţă
Şi-l caută doi domni în limuzine

Magnoliile zac bolnave-n ceaţă
Spitalele de muribunzi sunt pline
Eu caut, iubito, flori pentru tine
Florăreasa a murit azi dimineaţă

Şi-avem de astăzi în oraş doi morţi
Nici nu mai ştiu din noi care-i cel viu
Tu mă aştepţi tăcută-ntr-un sicriu,
Copiii în doliu aşteaptă la porţi
Să treci ca mireasă a nopţii prin nori
Pentru tine, iubito, n-am găsit flori!

sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitaţie la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Naiva închipuită

Într-o vreme şi eu aveam un creier frumos,
Îţi spuneam: uite, ce frumos îmi curge sângele.
Uite, ce curată e moartea mea lentă.
Într-o vreme şi eu miroseam a zăpadă.
Rochiile mele grele aveau un înţeles,
mâna mea stângă iubea mâna ta dreaptă.
Într-o vreme îmi puneam cercei
şi te aşteptam pregătită ca o mireasă.
Creierul meu frumos
supravieţuia nebuniei tale de seară.
Până şi familia toată pleca la vânătoare de capre
pentru ca tu să priveşti îngerul de aproape.
Într-o vreme noi doi aveam limbile moarte
dar vorbeam cu furnicile,
înălţam zmeul
şi vindecam rănile Castaliei toate.
Dam buzna cu floricele, căpşuni din tării
în limbile vii.
Într-o vreme nici tu nu erai atât de departe
şi carnea mea dulce

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Exerciţiul morţii

În timpul dramei, toate sunt mai clare,
Îmi creşte valul lumii împotrivă,
E-o vizibilitate negativă,
Ce în străfundul ochilor mă doare.

Acum e apt să vadă fiecare
Ce fel de simţăminte mai cultivă
Sărmane, două inimi, în derivă,
Să aibă bârfa lumii de mâncare.

Dacă aş şti să cânt, aş lua un flaut
Şi-aş trece-n el, cu tot, cu nervi şi sânge,
Aş implora, aş protesta, aş plânge,
Dar nu mai am puterea să te caut.

Şi exerciţiul morţii, ce mă-nfruntă,
E pentru tine darul meu de nuntă.

sonet de Adrian Păunescu din Liber să sufăr (2003)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune la ger

Focul s-a stins demult în sobă
Doar stelele mai ard în cer;
Sângele meu, bătând o tobă,
Cheamă la nuntă flori de ger.

Nu vă miraţi! La nunta mea,
Tocmită cum ce somnul vine,
Din cer mireasa va cădea
Topindu-se la piept la mine.

Gerule, geraşul meu,
Dacă-L vezi pe Dumnezeu,
Spune-I că la nunta mea
S-a topit un fulg de nea;

Semn că primăvara vine
Şi că nu mai cred în tine,
Semn că vara nu-i departe
Şi că nu mai cred în moarte!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Duhul, şi Mireasa...

Şi Duhul, şi Mireasa zic: "Vino! vino! vino!
Cât te aşteaptă Tatăl cu haină de lumină
Şi cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.
Vino, vino, vino suflete-aşteptat
Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat
Până nu se duce Cel ce te-a chemai
Până te mai iartă sângele curat."

Şi fraţii, şi Cuvântul zic: "Vino, vino, vino
Şi pune-ţi legământul pe calea cea divină
Căci Domnul te aşteaptă să scapi de-a morţii teamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă."

Şi moartea, şi viaţa zic: "Vino! vino! vino!
Căci harul şi prilejul nu mult au să mai ţină
Cât încă poţi întoarce, ia azi chemarea-n seamă
O, vino! vino! vino! că nu mult te mai chemă."

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bat clopote, frate

Bat clopote de muncă,
Bat clopote de foc.
Bat clopote de nuntă,
Bat clopote de mort.
Bat clopote de apă
Când cad prea multe ploi.
Bat clopote când crapă
Pământul de sub noi.
Tot mai intens se aude
Dangăt de clopote-n sate.
Oameni cu idei absurde
Seamănă în lume moarte.
Bat clopote, frate,
La vreme de război.
Bat clopote, frate!
E vreme de război.

poezie de Dumitru Delcă (17 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!