Poezii despre moarte și tăcere, pagina 2
De-o fi să mor
De-o fi să mor, de-o fi să mor
Să mă lăsăți în vechea haină,
Vor ști doar codrii a mea taină...
La groapa mea dați zor, dați zor.
Cînd voi fi mort, în vreo trei scînduri
Să m-așezați, n-oi ști de gînduri,
Am fost și gînd, dar am trecut,
Am suspinat, dar am tăcut...
La groapa mea dați zor, dați zor...
De-o fi să mor, de-o fi să mor...
poezie celebră de Tudor Arghezi din Versuri, 1980
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murind pentru iubire
Mori, mori, mori în această Iubire!
Dacă mori în această iubire,
Sufletul tău va renaște!
Mori, mori, nu te speria
de moartea a ceea ce este cunoscut!
Dacă vei muri față de tot ceea ce este trecător,
vei deveni etern!
Mori, mori, mori față de
ceea ce are moarte
și vei deveni etern!
Mori, mori, evadează din acești nori!
Când vei ieși dintre nori
vei fi (precum) Luna strălucitoare!
Mori, mori, mori față de
zgomotul grijilor lumești!
[...] Citește tot
poezie celebră de Rumi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Circuitul tăcerii
Tăcerea zburdă pe hârtie
cuvintele sunt niște lupi
tăcerea va muri o știe
dar zburdă cum s-o-ntrerupi
Cuvintele sunt niște lupi
ce urlă iată în consoane
vocalele din cer se rup
plutesc tăcerile baloane
Cum urlă lupii în consoane
tăcerea moare și n-o știe
trezește-o dacă poți Ioane
tăcerea doarme pe hârtie
Cuvintele ca niște lupi
te-or devora în bot de-i pupi
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 februarie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Cum se golește-n desfrunzire casa
Au părăsit-o neguri și jivine
Făclia stinsă-n fum - speranța
Din întuneric cu pași grei revine
S-a obișnuit cu tăcerea cuvântul
Din liniștea fragilă - o șoaptă nu vine
Numai tu așa de alb așa iernatic
Cu fiecare clipă mori în mine.
poezie de Marek Wawrzkiewicz din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Memento Mori
Ne-adâncim în noroi,
În tăcere meschină;
Ne privim încruntați,
Înbufnați fără vină,
Încordați, supărați
Și uitând de lumină,
Nu suntem altceva
Decât gheață și tină.
Avem brațe de lut
Și în inimă iască.
Iadul este în noi,
Raiu-i pururea mască.
poezie de Viorel Mitea (12 iulie 2006)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viceversa
Dacă-mi spui că mă iubești,
Înviez imediat,
Iar dacă mă păcălești,
Mor încet și amânat.
Așa că, mai bine taci,
Dacă nu știi cu folos
Toate astea să le faci
Invers, adică pe dos.
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (10 mai 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murim de neciteața noastră viață
Murim de-atâția ani și-atâtea veacuri,
Murim degeaba, noapte ca și zi,
Murim invidiindu-i pe cei vii,
Murim de răzbunarea unor fleacuri.
Murim de ștreanguri și murim de tunuri,
Murim absurd de miere și venin,
Murim de cei ce-au fost, de cei ce vin,
Murim de lipsuri și murim de bunuri.
Nu ne putem ascunde nicăierea,
În gaură de șarpe sau în cer,
În fața morții, picotind stingher,
Cădem și ne acoperă tăcerea.
Murim de moartea noastră neciteață,
Murim de neciteața noastră viață.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Ninsoare de adio (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testul vidului
E
un
gol
Pe
care
nici
tăcerea
Nu-
l
poate
umple
Și
toți
își
împing
în
față
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (august 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acalmie
Tăcute sunt clipele azi.
Mor fără întârziere...
Un neant infantil și schilod
încearcă să le trezească din leșin
plângând deasupra lor.
Prea multe cadavre azi...
nu mai sunt lacrimi în rezervă...
Neantul începe să cânte.
Va cânta până-i vor rugini coardele
și atunci n-are decât să tacă...
Tăcere-infinit de reculegere
în memoria clipelor moarte.
Tăcute sunt clipele azi...
Tăcute ca ieri...
Tăcute ca mine...
poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mica elegie
tăcere și fotografii vechi
un scaun deplasat neglijent
umbre ascuțite rănesc lumina
de-acum nu ne mai întâlnim aici
nu mai vindecăm lumina
nu mai măturăm întunericul
nu mai scoatem oamenii captivi
din interiorul fotografiilor
ei se eliberează singuri
vin după mine
în tăcerea lucrurilor părăsite
și a propriilor chipuri
văd lumea moartă
și pe a mea mereu vie
râd spre mine
[...] Citește tot
poezie de Stefan Jurkowski, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre moarte și tăcere, adresa este: