Poezii despre oftalmologie, pagina 2
Aura
Mire, văzut ca femeiea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu din Joc secund (1930)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poezii" de Ion Barbu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Aura
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu din vol. Joc secund (1930)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aura
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
La conul acesta de seară,
Când sufletul meu a căzut
Și cald, aplecatul tău scut
Îl supse, ca pata de ceară,
Crescut, între mâini ca de apă,
Ce lucru al tainei cercai?
Sub verdele lumilor plai
Arai o lumină mioapă.
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Păsări mioape
Păsări mioape ce se încred în ceruri,
îmbrățișează albastrul
și vântul le poartă destinul.
Să rătăcești în calcule exacte,
Să fii labirintul,
Să fii întunericul
și libertatea absolută...
poezie de Anca Margareta Costache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu pleoapele muțeniei
mi se răsucesc lumânări
din ceara timpului
chefuind
pe amnarul junghiului
setea de rău purpuriu
mi-a-mplântat
în bubele milosteniei
amarul mioapelor amintiri
despre hohotul de foc
al râsului de apoi.
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantasmagoria
Stele ascunse in telescop
intorceti-va-n cer.
Douazeci de ani astronomul miop
o sa va caute ca pe mioare un oier.
Priviri, la matca va-nturnati
ca ploaia, ca izvoarele.
Orbul care v-a pierdut, cere sa-i redati
luna si soarele.
Melci, reintrati in cocioabe,
cenusa, revino in focuri si-n vetre,
copaci, intorceti-va in muguri, in boabe,
si voi, oameni, in pietre.
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu inima bolnavă de verde
mergi ca acrobatul pe sârmă
într-o inegală întrecere
cu soarele
treptat
o umbră copil al luminii
subțire ca un ac
de abia se mai strecoară
printre norii opaci
ai cataractei
șoarecele pândește de la distanță
ieslea
plină de fân
poezie de Mihaela Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze târzii
Frunzele cad; la fel și eu;
Câteva flori târzii au ochii umezi, irizând violaceu;
Ochii mei la fel.
Prea rar se-aude-n vreun tufiș o șoaptă lirică,
Voios sau trist un tril de păsărică
Întreaga pădure-așteaptă-un cântecel.
Poate să vină iarna: ea aduce mai aproape
De foc cercul ( zi de zi mai mic) de priviri mioape,
Prieteni vechi care vorbesc despre zilele de-atunci.
Lăsați-o; acum cerul este înnorat și ud,
Iar primăvara și vara-s deja trecut
La fel sunt și toate lucrurile dulci.
poezie clasică de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
Ocean polar
Noapte albă. Stalagmite nepătate de ninsoare
Vin ghețarii cete-ncete pribegind din Polul Nord.
Nu-i fior prin valuri clare și în zare nu-i fiord,
Doar pe ape, limpezite cataracte selenare.
Și pe unde, unde stele de argint mărite-apar,
Firmamentul în oglindă își restrânge-n cerc ovalul.
Calea Robilor lactee ninge cu lumină valul,
Legănată de legende, promoroacă pe cleștar.
Noapte albă. Gheață naltă iconiță ca o friză
De zăpadă împietrită cu sclipire de oțel,
Își arată amăgirea unor aripi fără țel.
Fulgerare boreală, enigmatica banchiză.
poezie celebră de Ion Pillat din Eternități de-o clipă
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Povestea Maicii Domnului" de Ion Pillat este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre oftalmologie? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre oftalmologie, adresa este: