Poezii despre paradox, pagina 2
Blândul paradox al melancoliei
Pentru a nu pune
în primejdie
oxigenul celorlalți
ard în continuare
împotriva
cenușii
Ce rug ipocrit
și inima aceasta
a mea
prietene
nu-i așa
poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Reiterare
Zborul, plutirea,
paradoxul că sunt
miracolul vieții,
sacerdotal fir de nisip
în marea cădere a timpului.
zborul acesta -
nemărginită plutire...
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strofe către Augusta III
Iar dacă furtunoasa moștenire
S-o port pe-alte stihii am fost sortit,
Mi-am primit partea de nenorocire
De stâncile lumești când m-am izbit
Dar vina e a mea! Acoperire
În paradoxuri, nu mi-a trebuit:
Mi-am fost eu însumi iscusit cârmaci
Al propriei năpaste, ce să-i faci?!
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox divin
Doamne ieri pe înserate
ți-au furat crucea din spate
și-ai rămas iată pe cer
răstignit însă șomer
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (14 iulie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Paradoxul vieții ( grook )
Cred uneori că văd cu claritate,
un pic dincolo de limitele percepției,
cum Viața este închisă-n două lăzi,
fiecare conținând cheia de la lacătul celeilalte.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sublimul paradox
Doamne, ce mult ne iubim
Când nu credem și nu știm
Și ce ușor ne rănim
Și ce greu ne lecuim.
Cum putem să ne mințim
Că-i fleac să ne despărțim
Dacă noi ne chinuim
Numai de ne bănuim?
E simplu să ne gândim
Că putem să ne oprim
Și putem să ne-amăgim
Că nimic nu mai simțim
Iar dacă ne întâlnim
Putem să ne ocolim
Sau în ochi să ne privim
Fără măcar să clipim
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu din Pacoste de dragoste (19 ianuarie 2010)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
3
Vorbesc despre noi rimele ridurilor
Comuniune fraternă la frângerea pâinii
Propria goliciune
Misterios abis în sens invers
Indiscret paradox
În lumină și în moarte
Indiferent de morala creștină
Exigente umbre pe aorta concretă
Ești toate iubirile mele
Alienantă justificare.
poezie de Iulia Mindrean (12 decembrie 2018)
Adăugat de B IULIA CORINA
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox si Greseala
Mai intelept ca totdeauna
Si tot atat de idiot,
Acum pricep ca e totuna,
Sa n-ai nimic sau sa ai tot.
Si paradoxul ma omoara
Si sunt nebun sa mi-l explic,
Ca totu-a fost pana aseara
Si astazi nu mai e nimic.
Sunt sclavul presimtirii sumbre,
Pe care mi-o-nsusesc intim,
Ca vietuim ca niste umbre
Si ca si umbrele murim.
Si, cum nu-i nimeni sa te-acuze,
De stratageme si de masti,
Cum au putut aceste buze,
S-ascunda faptul ca urasti ?
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să pot supraviețui
caut endrofina trupului
de femeie a
dormitoare
energie paradoxală
cuantică în amor
și poezie
mâhnit o pătrund
sau torn plăcere
sap cu râvnă
și invazia mea e copleșitoare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradox
Ora șapte dimineața,
Altă zi, aceeași viață,
Zilelor țin evidența,
Până ajung la scadență.
Soarele a răsărit,
Dar eu sunt cam obosit,
Mă îndrept ușor spre pat,
Undă verde la visat.
poezie de Cazacu Roxana Maria
Adăugat de roxanamariaj
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-ar plăcea să vezi tipărită o antologie de poezii despre paradox? Trimite o propunere la editura Digital Unicorn!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre paradox, adresa este: