pericole şi superlative

Fără să cadă cerul pe noi

Dacă nu-ţi pierzi cumpătul
îţi pot explica ce nu-ţi convine
fără să cadă cerul pe noi,
de-o să se sperie păsările.

La mine am destule variante
care nu te lasă buimac,
să navighezi pe mări străine
fără să ştii unde ajungi sau naufragiezi.

Limba pe care n-o cunoşti
o poţi înlocui cu gesturi şi semne
bine conturate şi calme
care spun mai mult decât cuvintele.

Dacă înţelegi ce-ţi spun alţii
eşti cel mai înţelept intrus
împăcat cu gândul că nu-i niciun pericol
şi tot ce se întâmplă
e o curiozitate plăcută şi hazlie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poltergeist

Spune-mi numele de om,
Şi îţi voi bate în podea
Arată-mi crucea în faţă,
Şi te vei trezi răstignit pe ea.

Ajută-mă să plec,
Te voi lăsa în viaţă
De nu, vei putrezi,
Sub soarele de dimineaţă

Am fost şi eu ca tine,
Dar mult mai păcătos
Păcatele m-au facut,
Mult mai periculos.

Te rog să spargi oglinda,
Ce mă ţine captiv
Sper să nu fii un om,
Cu gândul primitiv.

[...] Citeşte tot

poezie de Alin Ojog
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre litere suave

acasă este locul sărbătorilor sublime
cu miros de scorţişoară de vanilie de rom
cu prieteni care ştiu cu iubiri să mă anime
cu oaspeţi unul şi unul antrenant ca un atom.

acasă este locul unde visez frumos
minuni să se întâmple ca-n noaptea de Crăciun
în sufletul curat să se nască Cristos
spiritul de lumină- înţeleptul străbun.

acasă este locul cel mai pacifist
departe de războaie de pericole grave
cu colinde îngereşti ce frâng momentul trist
cu armonii de suflet pogorâte din slave.

acasă este locul unde mă simt artist
care compune slove din litere suave.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infern

E sâmbătă seara la căminul zece şi în oraş
de geam atârnă un cearceaf pe care stela va coborî la noapte
la capătul scării e un păianjen uriaş de care nu putem trece
dar stela ştie să înşele vigilenţa păianjenului
sâmbăta e cea mai periculoasă seară a săptămânii
dacă vrei să pleci acasă ai nevoie de bilet de voie
dacă vrei să ieşi în oraş un bilet de voie nu e suficient
trebuie să-ţi cumperi o învoire treaba ta cu ce şi de la cine
eu stau în pat înconjurată de un gard invizibil de care se lovesc cuvintele celorlalte
şi nu putem pune la cale un plan de evadare
de fapt lor le e frică şi visează că nu le mai este frică
se mulţumesc să traverseze holul de la un capăt la altul
şi să fumeze snagov ori bt in cel mai bun caz
uneori primesc semne pe pervaz se aşază un porumbel voiajor şi eu mă apropii
de el îi desfac inelul şi citesc mesajul
fetelor ar trebui să plec
mă întorc înapoi în pat şi mă fac mică-mică până încap
într-o pagină albă care ca într-o magie se umple apoi de cuvinte

poezie de Maria Postu (15 ianuarie 2016)
Adăugat de grizantema
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te îndrăgosti...

Nu te îndrăgosti de o femeie care citeşte, de o femeie care simte prea mult, de o femeie care scrie...
Nu te îndrăgosti de o femeie cultă, plină de vrajă, pasională, nebună.
Nu te îndrăgosti de o femeie care gândeşte, care ştie ea ce ştie şi, mai mult, ştie să zboare; o femeie sigură de ea însăşi.
Nu te îndrăgosti de o femeie care râde sau plânge când face dragoste, care ştie să-şi preschimbe trupul în spirit; şi, cu atât mai puţin, de una care să iubească poezia (ele sunt cele mai periculoase), sau care să stea o jumătate de oră contemplând o pictură şi care să nu ştie să trăiască fără muzică.
Nu te îndrăgosti de o femeie însufleţită, lucidă şi ireverenţioasă.
Să nu-ţi doreşti să te îndrăgosteşti de o asemenea femeie. Pentru că, atunci când te îndrăgosteşti de o femeie ca ea, fie că rămâne cu tine sau nu, fie că te iubeşte sau nu, de la ea, de lângă o asemenea femeie, nu te mai întorci... NICIODATĂ.

poezie de Martha Rivera
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar poate că asta e fericirea

locul acesta minuscul pe care mi-l fac seară de seară
în golul reîntregit al nopţii la o masă de scris
asemenea unui copil cocoţându-mă
pe latura cea mai îngustă a timpului
ca pe zidul favorit
fără să-i simt prăbuşirea
să intuiesc primejdia

cu veioză argintată şi covrig uscat
cu faţa mea vie de sâmbătă-spre-duminică
puţin alungită spre luni
jivină stranie ieşită din istorie
să adulmece împrejurimile... depărtatul
fără complexul izgonirii... al sorţii

pe îndelete primesc stările

jumătăţile lor

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbre prin grădini

În tălpile crăpate
aveam înfipte resturi de pietre şi mărăcini,
bine bătucite, umblam desculţ
cu durerea în carne.

În lunile calde, îşi formau o crustă
tare şi protectoare.

Eram văruit cu un praf gros;
pe prispa casei,
mă aştepta covata cu apă şi săpunul,
dar crusta doar se înmuia, nu dispărea.

De cum dădea căldura în inima primăverii,
începeau să se coacă fructele;
le mâncam cu plăcere până toamna târziu,
pe cele mai bune, indiferent
unde şi ale cui erau.

Sudoarea de pe frunte era totuna cu cerul

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe lamelă

pe vreme de secetă
să bei iubire nefiltrată din oameni
este cea mai periculoasă opţiune de supravieţuire
atâtea soluţii de-a păşii prin poveste desculţă
stau gata să-ţi pice în poală
ca o nucă putredă
vâslitul prin magma zilei
chiar travestit în mumie este rebeliune
cu acordaje fine
controlată de moarte subită
foamea îşi rupe colţii în ziduri de spaimă
molfăie carnea flască
a clipelor
pân-o destramă

pe respiraţia acestei clipe
era să fim fericiţi
ciutura mâinilor putea să încapă
neamendată
raţia de curcubeie permisă

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dresor în arenă

vino să dormi îi şopteşti
şi de fiecare dată trupul şarpelui te încolăceşte
în timp ce-l mângâi şi-i aşezi capul pe pieptul tău cald
în întuneric se mai zbate puţin până
îşi găseşte locul
nu de loc are el nevoie
ci de această întreagă lume pe care o vrea să fie acum a lui
tu visezi în timp ce el te atinge cu pielea-i solzoasă de la cap până în vârful picioarelor
de seara până-n dimineaţa următoare

aşa trece multă vreme
până într-o zi când el însuşi de-acum
lacom de aplauze
cel mai mare şarpe se întinde în arenă piton roşu cât e de lung
îşi lasă pielea pentru a-ţi măsura corpul cu carnea lui
regenerată
îmblânzitorule cât l-ai crezut
nu-l mai poţi opri să-şi potolească foamea stagnată în gâtlej
când dai să ieşi afară vezi că nu mai poţi e prea târziu
te înghiţise deja şi îţi luase înfăţişarea

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Wonderland

Faţa ta e netedă şi străluceşte în toată monotonia asta ca o doză de cola în deşert.

Ochii tăi, două capace de bere sub care scrie, cu litere mari şi negre,

AI CEA MAI MIŞTO

GAGICĂ DIN LUME,

un mesaj proiectat care pâlpâie constant

pe un ecran uriaş

la care priveşti,

din scaunul tău de director înconjurat de conexiuni cerebrale indecriptabile,

c-un trabuc cubanez între degete

şi un zâmbet

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!