Poezii despre plâns și timp, pagina 2
Gogyohka
în timp ce luna plânge
că a fost ruptă de pământ
stele o însoțesc
noaptea de noapte
în praful cosmic interplanetar
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșteaptă-te, române
Deșteaptă-te, române, preot al libertății,
Nu plânge pe cenușa geniilor străbuni,
E timp sa nalți stindardul în numele Dreptății,
E timp să-ți calci tiranii, e timp să te răzbuni.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
sub raza lunii
marea pare anostă
vântul sau plânsul
mari cristale de sare
surâd în ochiul nostru
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tăcere
Peste păduri licăre palidă olac
Luna ce ne cufundă-n vis,
Salcia de lângă negrul lac
Plânge în noapte cu glas stins -
Se frânge-o inimă - nestins
Valul ridică ceața din zăcere
Tăcere peste tot tăcere.
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru ***
Nu-mi pasă dacă soarta mea pe pământ
Puțin din Pământ a avut
Si dacă ani de iubire s-au frânt
In ura unui minut:
Si nici mă plâng dacă cei dezolați,
Dragă, sunt mai fericiți decât mine,
Ci că TU suferi de soarta MEA,
Doar un trecător prin destine.
poezie celebră de Edgar Allan Poe, traducere de Emil Gulian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și timpul plânge despărțirea noastră
Secundele sunt înghețate pe cadran
Tic-tac-uri mute te-așteaptă la fereastră
Sclave-n reduta dorului suveran.
catren de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O voce din cor
De câte ori n-am plâns împreună-amândoi
Gândindu-ne la viața noastră și-al ei chin;
Prieteni ai mei, nu știți, habar n-aveți voi
Despre-întunericul din anii care vin!
poezie clasică de Aleksandr Blok, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miazăzi de vară
Duminică simplă, burgheză...
Cântec de orgă stricată,
Ce veche baladă mai plânge
Pe-un splai, așa, dintr-o dată?
Ecou secular și târziu...
Si-al zilei năduf, o ruină -
Sumbra baladă germană
Pe străzi, în cetatea latină.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că luna este prea departe,
Și că mi-e pustie vara.
Că moartea ta nu are moarte,
De-aia plâng eu miercuri seara!
catren de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecarea în moarte
Văzduhul se strica dulce
luna era pe cer ca un pisoi
timpul își muta plânsul dintr-o odaie în alta
după aceea a venit curcubeul într-o ureche rămasă de la bunica
partea lemnoasă fluiera lângă șarpe
după aceea a plecat vremea într-un șchiop rămas de la cocostârci
scriu pentru când va fi timp, azi nu e timp în lume
după aceea cetățile au ajuns niște ciorbe.
poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Poezii despre plâns și timp, adresa este: